Editoriale

Şi cine mă ajută?

Am pus titlul aşa, deoarece ştiu că tuturor ne place să dăm indicaţii. Eu nu cunosc nicio persoană care nu o va face la un moment dat… unii o fac mai mereu. Nu cred că vreunul din noi nu ştie ce e ăla „păcat”, şi că nu ştim că îl facem. Dar ce e interesant e că ne place să condamnăm la alţii ce facem şi noi. 🙂 Că atunci când vedem pe cineva că păcătuieşte, îi spunem imediat, sau îl bârfim, sau îl ignorăm (depinde de persoană). Dar când vine vorba de noi… ei bine… suntem foarte “drăguţi”, fie că o recunoaştem sau nu, atunci când noi facem ce condamăm la alţii… pe noi ne-am pedepsi un pic mai “frumos”, nu ne-am adresa aceleaşi cuvinte pe care le spunem celorlalţi… că doar… “pocăinţa cu forţa nu se poate”, nu?

Şi aşa e. Nu se poate pocăinţa cu forţa! De câte ori am fost noi, copiii, ameninţaţi de la amvoane că viaţa noastră va fi urâtă şi puţină dacă nu ascultăm de părinţi? Câţi i-am ascultat de atunci tot timpul? Eu cred că niciunul. De câte ori ni s-a spus să nu bârfim? De mii de ori, nu? Dar ce facem noi încă? “Ia uite pe cutate”, aud mereu în biserică. Deci… cine ne ajută să nu mai păcătuim?

Duhul Sfânt, cu siguranţă. Dar, în rest, nu e nimeni? Eu consiliez persoane care vor să scape de pornografie, de ură, de vinovăţie, de autorespingere. Încerc să-i ajut să se privească aşa cum Dumnezeu îi vede. Ei ştiu, săracii, că e păcat ce fac, dar pur şi simplu au nevoie de ajutor să se lase. Nu e uşor să renunţi la păcatele cu care te-ai obişnuit atâta timp. Stai şi te învinovăţeşti. Ţe uiţi în oglindă şi îţi vine să o spargi când vezi în ce stare ai ajuns din cauza păcatului.

Aşa uşor este să judecăm pe toată lumea. Şi mie mi-e uşor să judec. Dar alta e să fii acolo când cineva vrea cu adevărat să-L urmeze pe Hristos. Să stai, să-i asculţi, să-i spui cât de mult îi doreşte Isus eliberarea şi vindecarea sufletului de păcat şi de răni. E uşor să stai la un amvon şi să strigi tuturor să se pocăiască. Oricare dintre noi, dacă am avea voie ;)), am putea-o face liniştiţi. E chiar uşor! Dar nu suntem chemaţi să trimitem oamenii în iad, ci să le spunem că-i putem ajuta, că-i înţelegem. Că şi noi am avut probleme, şi Dumnezeu ne-a ajutat şi ne ajută. Să ştiţi că nu încurajez deloc păcatul, dar asta nu înseamnă că trebuie să-l descurajez pe păcătos să se întoarcă la Dumnezeu, ci dimpotrivă. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui.

Data viitoare când vezi un om că păcătuieşte, dacă el e de acord, încearcă să-l ajuţi, să-i fii alături! Are şi aşa destulă vinovăţie adunată peste ani, nu trebuie să-l faci şi tu să se simtă prost. Nu o să-i ajute deloc dacă îl mai împovărezi cu nişte reguli pe care să le urmeze. Încearcă să iei din povara lor, să-i ajuţi să le ducă pe toate la cruce! Iar dacă nu reuşeşti să le fii alături… uneori e mai bine să taci. De multe ori, sufletul se întărâtă când îi spui de păcat. Dar dacă vrea să te asculte, atunci să ştii că poţi câştiga un suflet pentru Împărăţie! Iar dacă tu consideri că e un păcat să taci sau pur şi simplu nu poţi să nu-I spui… fă cum crezi tu de cuviinţă! Dar dacă tu ştii că ai un duh gata de ceartă şi nu de mijlocire, dă-ţi o palmă, şi crede-mă, îţi vei mulţumi apoi! 😀

“Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul; căci este o răsplată, şi nu ţi se va taia nădejdea. (Proverbe 23: 17- 18)

Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button