Editoriale

La înfăţişare vă uitaţi?

Din păcate, tot mai mulţi creştini etichetează după ambalaj. Nimeni nu mai pare, sau nu mai are timp ori chef să privească în inimă. Să se intereseze, să-i pese, să iubească, să nu judece. Sunt toţi mulţi prea grăbiţi să decidă cine-i pocăit şi cine-i “oaia neagră a turmei”. Judecăm bietele surori după cât de mare e colţul la batic sau cât de lungă e fusta. Dacă sau nu poartă podoabe, ori dacă sprâncenele le sunt pensate. Iar după aceste criterii le trimitem ori în Iad, ori în Rai. Uităm că Dumnezeu, Cel care ţine Pământul în mâinile Sale şi Cel care a despicat marea în două, nu a condamnat pe biata femeie prinsă în adulter. Dar noi, cine ştie, poate suntem mai buni judecători decât El. Cine ştie, poate am fost de faţă atunci când El a hotărât cine este scris în Cartea Vieţii. Îmi pare rău că s-a ajuns până aici, încât să ajungem să decidem noi cine este pentru Iad, şi cine pentru Rai.

Privesc îndurerată cum îi privim cu dispreţ pe fraţii care nu sunt îmbrăcaţi la costum şi pe surorile care nu poartă batic. Plâng pentru modul în care am ajuns să ne judecăm noi între noi. Cum nimănui nu-i mai pasă de interior, ci doar de exterior. Credem că, atâta timp cât fusta-i până în pământ ai drept în Cer. Afirmăm sus şi tare că “inima contează”, dar ne trezim că suntem creştini numai în îmbrăcăminte. Când am vorbit ultima oară cu fratele acela care vine îmbrăcat la biserică în blugi despre relaţia sa cu Dumnezeu? Când ne-am făcut timp s-o întrebăm pe sora aceea care “poartă banderolă în loc de batic”, cât de îndrăgostită este de Isus?

Sau când ne-am întrebat pe noi ultima oară asta? Suntem atât de ocupaţi să judecăm lănţisorul pocăitei aceleia şi freza gelată a fratelui, încât nici măcar nu ne dăm seama că ne-am îndepărtat de Dumnezeu. De ce facem asta? De ce îi judecăm pe fraţii americani, dar nu privim bârna din ochii noştri? Am uitat cum e să iubim. Am început să credem că Dumnezeu se uită la faţa şi la îmbrăcămintea omului. Îţi mulţumesc, Doamne, că Tu nu priveşti la lipsa hainelor a oamenilor junglei, şi că doreşti ca şi ei să Te cunoască. Te iubesc, Doamne, pentru dreptatea Ta, căci Tu nicicând nu m-ai judecat atunci când nu am avut batic cu colţ. Te laud, Doamne! Căci deşi NU am meritat să trăiesc, Tu L-ai trimis pe Isus să moară pentru mine.

Dacă El nu priveşte şi nu judecă după înfăţişare, noi de ce o facem? De ce credem că baticul şi costumul ne duc în Rai? Şi că lipsa acestora ne îndreaptă înspre Iad? În China, “fusta” femeilor este pantalonul. Şi acolo sunt mari convertiri spirituale! O, da! El nu a privit la asta, El a privit la inima lor. Noi? Vreau să vă provoc la ceva. Dacă vreunul dintre voi este fără păcat, are dreptul să judece pe “sora fără batic” şi pe “fratele în blugi”!

Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ei.

Tags
Show More

Articole Aleatorii

2 Comentarii

  1. Sunt de-acord ca multi crestini au inceput sa judece dupa infatisare. Dar eu cred ca daca in inima ai pe Dumnezeu care te face sa fii smerit, sa iubesti pe oameni, sa citesti Biblia, atunci cred ca si baticul si fusta si parul si asa mai departe..toate vor fi in concordanta cu ceea ce e in Biblie.
    Una e sa judec pe un om ca nu vine la costum, cand el poate chiar nu are ce imbraca mai bun, si alta e sa vad pe cineva despre care se stie ca are o situatie care ii permite sa fie imbracat decent si totusi nu o face. Mi-e asa de greu sa cred ca exista Dumnezeu in vietile celor care se ingrijesc prea tare sa fie in pas cu moda… si celor care stiu ca ii pot face pe altii sa se poticneasca de felul lor de imbracaminte si totusi aleg sa se imbrace ca lumea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro

Close
Close