Interviuri

Interviu cu Alina Şandor

Nu L-am văzut pe Dumnezeu, nu L-am auzit. Cum să existe? Nu credeam că există Dumnezeu.
Prima mea căsnicie a eşuat.
Avortul distruge familia, pentru că este o crimă. Şi amândoi sunt criminali şi părtaşi la crimă – şi soţia şi soţul. Plus medicii şi personalul care participă la avort.
Alina Şandor a trecut şi prin trauma unui divorţ şi a decesului unui copil. Căutările ei după Dumnezeu au inclus evoluţionism, yoga şi creştinism. Acum este căsătorită cu Nelu şi au 2 copii.
Alina Şandor:
Eu am fost atee. Nu am crezut că există Dumnezeu. M-am luat după simţurile mele şi am zis: „Nu L-am văzut pe Dumnezeu, nu L-am auzit. Cum să existe?”.
Reporter:
Este ca şi cum ai spune: „Nu l-am văzut pe Ştefan cel Mare, nu există!”. Sau: „N-am văzut America, înseamnă că nu există!”.
Alina Şandor:
Aveam 18 ani, era Crăciunul şi mama tot insista să mergem la biserică. Cu toată sinceritatea i-am spus: „Doamne, mamă, dar dumneata chiar crezi că există Dumnezeu?”. Atunci ea s-a uitat la mine, s-a cutremurat şi a zis: „Dar tu chiar NU crezi?”. „Nu, nu cred”, i-am răspuns. Eram sinceră, dar eu chiar nu credeam.
Tot ce mi-am dorit am avut şi ce-am vrut să fac am reuşit. Dar nu am crezut în Dumnezeu, ci în puterile mele.

Atunci Dumnezeu m-a lăsat să văd ce înseamnă să fiu fără El şi m-a zdrobit prin suferinţă. După 1 an de dureri, de neîmpliniri şi eşecuri, am zis: „Dacă chiar există Dumnezeu, e tare nedrept”. Eram o persoană corectă şi mă străduiam din răsputeri să fiu morală.

Reporter:

Ce s-a întâmplat în acel an?

Alina Şandor:

Cred că Dumnezeu m-a lăsat fără protecţia Lui. Nu neapărat că El m-a făcut să sufăr, ci m-a lăsat în voia mea. Ceva de genul: „Vrei fără Dumnezeu? Poftim! Să vezi cum e viaţa fără Dumnezeu”.

Şi până atunci am umblat în locuri şi în companii periculoase, dar Dumnezeu m-a păzit. Însă atunci am rămas singură.

Reporter:

Este ca şi cum ai lăsa un copil de 2-3 ani singur în mijlocul unei autostrăzi sau în mijlocul unei mari mulţimi.

Alina Şandor:

M-am trezit fără apărare în mijlocul lupilor. Mi-e greu să spun ce mi s-a întâmplat, dar poate că e de folos cuiva. Am trecut printr-un viol. A fost o experienţă foarte dureroasă şi cumplită.

Înainte spuneam: „Nu se poate! Cum să fii violată?”. Am crezut că femeile care sunt violate caută lucrul acesta şi pe urmă îi învinovăţesc pe alţii. Atunci am reuşit să le înţeleg pe femeile care au trecut printr-un viol.

După experienţa aceasta, L-am acuzat tot pe Dumnezeu: „Doamne, cum ai putut să fii aşa de crud? Dacă exişti, de ce ai îngăduit să mi se întâmple asta?”.                 Apoi a trebuit să renunţ la locul de muncă, să fug. Nu mai avem unde să locuiesc. Eram speriată. Lucrasem la secţia de reanimare în spital şi zilnic mureau atâţia tineri de vârsta mea de cancer şi de alte boli cumplite. A fost o perioadă foarte dură şi tristă în viaţa mea.

Vedeam că le merge bine doar celor răi, care sunt corupţi, necinstiţi şi lucrează murdar. Eu nu voiam să fiu aşa. Vedeam că până la urmă tot eu sunt stupidă: „De ce nu fac şi eu aşa? Văd că n-am nici o şansă, şi totuşi nu vreau să fiu ca oamenii aceştia pe care-i dispreţuiesc”. Am încercat să merg pe căi corecte şi să câştig în viaţă, dar am văzut că nu se poate.

Eram dezorientată. Nu mai vedeam de ce să fiu corectă, de ce să respect oamenii. De ce să vreau să trăiesc frumos dacă oricum nu am nici o răsplată?

Oamenilor buni nu le merge bine, numai celor corupţi, care fac compromisuri şi care îi manipulează pe alţii. Aş fi putut şi eu să manipulez, că m-ar fi dus mintea, dar nu am vrut pentru că îi respectam pe oameni şi mă respectam pe mine prea mult ca să manipulez sau să-mi folosesc inteligenţa în acest scop.

Prima mea căsnicie a eşuat, în mare măsură din vina şi cu contribuţia mea. Deşi ar fi avut şanse să meargă, pentru că m-am căsătorit cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, am ajuns la divorţ. Am fost atât de derutată, atât de lovită şi dezamăgită.

Am adunat suferinţă după suferinţă, până când am ajuns la concluzia că  DACĂ  MERITĂ  SĂ  MAI  TRĂIESC  PENTRU  CEVA,  ATUNCI  NUMAI  DACĂ EXISTĂ  DUMNEZEU  MAI  MERITĂ. Altfel nu înţelegeam pentru ce să mai trăiesc. Orice ai încerca să faci bine, nu iese. Oricât te-ai strădui, n-ai nici o şansă de reuşită.

Atunci am zis: „Voi căuta să văd dacă există Dumnezeu. Dacă există, atunci vreau să mai trăiesc, iar dacă nu există, atunci mă sinucid”.

Reporter:

Cum te-ai perceput în urma acelui viol? Te-ai simţit murdară? Te-ai simţit pătată? Ai simţit vreo vină din partea ta? Sau poate ai simţit că vrei să te răzbuni pe toată lumea?

Alina Şandor:

M-am simţit vinovată, deşi eu din inocenţă, din încrederea oarbă şi prostească pe care o aveam în oameni am ajuns la aşa ceva. Nu mi-am imaginat că cineva poate să-ţi facă rău, fiind binevoitor şi amabil. M-am simţit vinovată din cauza prostiei. M-am simţit proastă sau cum să spun. Nici nu găsesc cuvintele potrivite. Am fost dezamăgită.

Reporter:

După ce te-ai întors la Dumnezeu, l-ai iertat pe cel care ţi-a provocat această traumă?

Alina Şandor:

Da. Întâmplarea aceasta a fost ca o lecţie şi o trezire pentru mine, ca să recunosc că totuşi am nevoie de protecţia lui Dumnezeu şi că nu mă pot apăra singură.

Reporter:

De ce a eşuat prima ta căsătorie?

Alina Şandor:

Ne lipsea Dumnezeu. Eram prieteni, ne înţelegeam bine ca şi prieteni, dar din momentul în care ne-am căsătorit, parcă nimic nu mai mergea, nu ne mai înţelegeam.

Eu cred că fără Dumnezeu nu se poate. Nu există fericire fără El, oricât te-ai strădui şi orice ai încerca să faci.

Fostul meu soţ a crezut că lucurile pot să meargă bine aşa, fără nici un efort, că totul merge de la sine. Eu am înţeles că trebuie ca amândoi să facă ceva.

Reporter:

Ai ajuns să te gândeşti deja la sinucidere.

Alina Şandor:

Mă gândeam că nu are rost să mai trăiesc. N-aveam teamă de Dumnezeu şi nici ruşine de oameni. Îmi era milă de părinţi, dar asta nu consideram că-i suficient ca să mai trăiesc. Îmi era silă de viaţă şi de eşecuri. Nu mai voiam să trăiesc. Eram sătulă de viaţă.

Am zis: „Totuşi, dacă există Dumnezeu, ar mai fi un motiv pentru care merită să mai trăiesc! Atunci aş avea speranţa că Dumnezeu va face la sfârşit o judecată! Altfel, pentru ce să fii cinstit şi corect?”.

Am început să studiez evoluţionismul, ca să o conving pe o prietenă creştină că nu există Dumnezeu. Dar ce m-a nedumerit a fost că prima celulă n-a putut s-o scoată nimeni, de nicăieri. Cum a apărut prima celulă vie? Că nu există nicio explicaţie logică, iar ei spun că de la prima celulă a evoluat totul.

Reporter:

Şi dacă o celulă este o fabrică mai complicată decât orice a construit omul vreodată, atunci, ca să spui că acestă primă celulă a apărut la întâmplare, ai nevoie de multă „credinţă” pentru a crede asemenea aberaţii şi minciuni.

Alina Şandor:

Eu m-am gândit că, totuşi, oamenii merg pe lună, au inventat atâtea lucruri şi pot ei să facă o celulă, o mică amoebă, cât de neînsemnată şi de primitivă.

Dar am zis: „Să văd, totuşi, ce spun şi creştinii şi Biblia lor!”.

Reporter:

Biblia afirmă că Dumnezeu l-a făcut pe om !

Alina Şandor:

Dumnezeu l-a creat pe om din ţărâna pământului, adică din materie moartă: „Domnul Dumnezeu […] i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7).

M-am gândit: „Culmea! Cartea asta veche de mii de ani poate să-mi dea răspuns la o întrebare la care marii filozofi şi oameni de ştiinţă nu pot răspunde”.

Eu credeam despre creştini că sunt nişte ignoranţi, care se iau după nişte reguli stupide şi absurde: „Nu cerceta, nu căuta. Crede tot ce ţi se spune şi aşa e bine”.

Reporter:

Din contră, Biblia spune: „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun!” (1 Tesaloniceni 5:21). Sintagma „Crede şi nu cerceta!” au inventat-o comuniştii atei şi este o minciună pusă pe seama Bibliei. Biblia nu spune aşa ceva!

Alina Şandor:

Eu am cercetat şi mi s-a părut o explicaţie foarte inteligentă. Apoi a urmat perioada primei căsătorii. Căsătoria eşuată… un copil pierdut… multe alte dureri…

Reporter:

Avort?

Alina Şandor:

Un avort spontan, două avorturi provocate. Mereu stau şi mă gândesc încă şi acum la copiii aceia. Eu cred că sunt la Domnul, dar încă mă urmăreşte şi acum durerea.                                              De fapt asta a fost şi cauza care a dus la distrugerea căsniciei mele. Durerea aceea acumulată, vina aceea de care nu te-ai putut scăpa. Chiar necredincios fiind, durerea există, totuşi, şi te marchează. Şi vrei să o dai altcuiva, vrei să scapi de vină. Atunci eşti tentat să o pui în seama celuilalt.

Reporter:

80% dintre cupluri divorţează în primul an după un avort provocat la cerere.

Avortul provocat cu bună ştiinţă este ca o bombă atomică pentru familie. Avortul distruge familia, pentru că este o crimă. Şi amândoi sunt criminali şi părtaşi la crimă – şi soţia şi soţul. Plus medicii şi personalul care participă la avort.

Alina Şandor:

Eu atunci nu înţelegeam. Eram disperată şi ziceam: „Are doar câteva săptămâni. Fac repede avort, până nu evoluează sarcina aşa încât să fie o fiinţă vie”. Nu credeam că este deja vorba de un copil, chiar  din momentul  conceperii.

Chiar necredincioasă fiind, totuşi n-am vrut să fac o crimă. Când vedeam copilaşi pe stradă, mă uitam şi-mi venea să plâng. Mă gândeam: „Aşa ar fi fost şi copilul meu!”.

Reporter:

Aş face o completare la ce spuneai tu despre evoluţionism. Pentru evoluţionişti mutaţia genetică este cărămida de bază. Absolut toată teoria lor se bazează pe mutaţia genetică. „Datorită radiaţiilor cosmice, materia moartă a suferit modificări, apoi mutaţii genetice şi s-a ajuns astfel la o organizare structurată, complexă şi inteligentă, adică la viaţă”, spun ateii evoluţionişti.

Dar aceasta este o minciună diavolească, pentru că mutaţia genetică este distructivă în proporţie de 99% şi abia 1% s-ar putea să fie constructivă.

Atunci, cine s-ar lăsa operat de un chirurg care taie prost de 99 de ori şi doar o singură dată s-ar putea să taie bine? Sau să meargă cu un şofer care se aruncă în 99 de stâlpi şi abia 1 dată s-ar putea să meargă pe drumul bun?

Acelaşi lucru este şi cu evoluţionismul şi mutaţia genetică. Nu poţi ajunge la evoluţie dacă faci 99 de paşi înapoi şi unul înainte, 99 de paşi înapoi, unul înainte.

Un gânditor rus spunea: „Cei care cred că ne tragem din maimuţă au dreptate. Dreptate au şi cei care cred că ne tragem din Dumnezeu. Cei care cred că ne tragem din maimuţă, se trag într-adevăr din maimuţă, iar cei care cred că ne tragem din Dumnezeu, se trag           într-adevăr din Dumnezeu”. JJ

Alina Şandor:

Am ajuns şi eu la concluzia că evoluţionismul este o gogoaşă şi o minciună foarte mare. Îţi trebuie mai multă credinţă decât unui creştin ca să crezi aşa o gogoaşă umflată. Mutaţiile genetice pot da monştri, care nu supravieţuiesc, dar nicidecum să ducă specia mai departe.

Este ca şi cum ai pune zece pietre la un loc, le amesteci bine, mai dă şi un fulger pe acolo, mai bate puţin vântul, le stropeşti cu apă, le laşi 3 milioane de ani şi apoi îţi imaginezi că va ieşi de acolo un televizor, de exemplu, fără vreun inginer care să construiască televizorul. Este o prostie!

Reporter:

Spunea Richard Wurmbrand: „Şi lui Dumnezeu Îi plac numerele şi logica. Chiar în Biblie există o carte care se numeşte Numeri sau Numere”.

Cel care a descoperit genetica s-a bazat exact pe acest lucru: în Biblie Dumnezeu lucrează foarte mult cu numere. Şi dacă lui Dumnezeu Îi plac numerele şi lucrează cu numere, înseamnă că şi noi suntem „construiţi” în acest mod. Undeva, în om, există o „cărămidă” care este alcătuită pe bază de numere. Astfel a descoperit genetica.

Alina Şandor:

Am încercat şi yoga. Am zis că e bun pentru orga-nism, educaţie fizică etc. Te împlineşte. Toţi căutăm fericirea.

Reporter:

În yoga este ca la armată – la armată începi cu exerciţii fizice, care îţi întăresc condiţia fizică şi te ajută să te întăreşti, dar, de fapt, înveţi să ucizi. Şi în yoga, înveţi, de fapt, să intri în legătură cu cel rău, cu diavolul.

Încerci să intri în lumea spirituală pe uşa din dos, încerci să „sari gardul”, dar îţi ucizi sufletul, mergi în iad.

Alina Şandor:

Asta m-a şocat: momentul în care mi-am dat seama că ceea ce urmăreşti prin toate practicile yoga este să devii ca Dumnezeu. Când am prins ideea aceasta, m-am cutremurat şi am zis: „Prea miroase a diavol aici!”.

Mi s-a părut prea diabolic şi am zis: „Asta nu!”. Am renunţat la yoga şi am început să citesc Biblia.

Reporter:

Înţelegi mai uşor Biblia dacă începi cu Evanghelia după Ioan, apoi Noul Testament şi abia apoi întreaga Biblie.

Alina Şandor:

Dacă ajungi să-L cunoşti pe Dumnezeu mai întâi ca dragoste, după aceea poţi să-L cunoşti şi ca foc mistuitor. E greu, însă, să accepţi, dacă începi cu dreptatea şi asprimea lui Dumnezeu, însă când vezi cât de bun este Dumnezeu, când vezi dragostea Lui jertfitoare, când vezi ce-a făcut El pentru tine, atunci poţi înţelege restul.

Reporter:

Cum ai înţeles că Dumnezeu există şi este o persoană cu care poţi comunica şi care vrea să fii copilul Lui?

Alina Şandor:

Pentru mine Biblia a fost lumina. Înţelepciunea pe care mi-a dat-o Dumnezeu a fost să mă întorc la Biblie.                                             Citind Noul Testament mi-am dat seama că am nevoie de Dumnezeu, că am nevoie de iertare.

Am zis: „Eu am trăit ca un ateu, ignorându-L pe Dumnezeu atâţia ani şi făcând lucruri care nu sunt după voia Lui! Dacă există Dumnezeu, e jale de mine. Trebuie să mă schimb. Eu vreau să mă schimb!”.

Am încercat singură să mă schimb şi să mă las de lucrurile care vedeam că nu sunt după voia lui Dumnezeu, dar n-am putut. M-am străduit din toată fiinţa mea, cu toate puterile mele, dar nu am reuşit să mă schimb singură.

Am citit în Biblie despre botez şi mă gândeam: „Cum să fie valabil botezul meu, când eu am fost botezată fiind copil mic? Bineînţeles că nu-mi aduc aminte nimic! Şi în plus am trăit o viaţă fără Dumnezeu, în păcat,      negându-L pe Dumnezeu timp de 24 de ani. Cum să spun că sunt creştină?”. Aşa că am decis să mă botez.

Apoi mai era problema cu icoanele. Citeam în Biblie: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul” (Exodul 20). Unii spuneau:

„Noi nu ne închinăm la icoane, ci doar le adorăm!”

„Cum aşa? Când le săruţi, ce dovedeşti? Când te duci şi te rogi în faţa unei icoane?”

„A, nu, că noi doar ne gândim la Dumnezeu.”

„Bine, dar de ce am nevoie să mă uit la o icoană ca să mă gândesc la Dumnezeu?”…

Reporter:

…când Dumnezeu, de fapt, ne interzice să ne închinăm vreunui chip cioplit sau vreunei înfăţişări a lucrurilor create !

Doar El este CREATORUL, restul sunt simple  creaturi. Cum să te închini unei creaturi ?

Alina Şandor:

Am văzut că lucrurile nu sunt aşa cum trebuie şi   m-am rugat: „Doamne, aş vrea să cunosc adevărul, dar nu ştiu unde să mă duc. Sunt atâtea religii şi credinţe, atâţia oameni de treabă care spun diverse teorii. Pe care să-l cred? Te rog călăuzeşte-mă Tu şi ai milă şi de mine, păcătoasa!”. Acela a fost momentul schimbării mele.

Reporter:

Acum poţi spune că ai găsit fericirea şi eşti împlinită?

Alina Şandor:

Da. Am găsit fericirea, cu toate că am trecut şi prin pierderea unui copil. Primul copil pe care l-am născut a fost o fetiţă, care a murit la o lună de zile. A fost un copil foarte aşteptat, pe care l-am iubit foarte mult, un copil minunat. Pot să spun că poţi fi fericit cu Dumnezeu, chiar ducându-ţi la cimitir cea mai preţioasă fiinţă din viaţă.

Am înţeles atunci ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Am înţeles durerea lui Dumnezeu, când L-a dat pe singurul Lui Fiu pentru noi. Şi eu mi-am pierdut copilul, care nu a fost sfânt ca Domnul Isus Cristos. Dumnezeu a renunţat de dragul nostru la ce a avut El mai preţios,  la singurul Lui Fiu.

A fost un moment foarte dureros, dar de mare tandreţe, pe care l-am trecut cu Dumnezeu.

Sigur că eu, ca părinte, mi-aş fi dorit să-mi văd copilaşul crescând, să-l ţin de mână. Dar ştiu că-i Acolo… Acasă. Ştiu că l-am pierdut pentru câţiva ani, dar îl am pentru veşnicie la Tata.

Şi nu contest decizia lui Dumnezeu. Decât să-l fi pierdut poate pentru veşnicie, mai bine să fim despărţiţi doar pentru o vreme.

Ioan Ciobotă, RVE

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

Close

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro

Close
Close