Masacru în Congo: Peste 100 de creștini, inclusiv copii, uciși cu macetele de extremiștii islamiști.
O nouă pagină neagră, plină de sânge și lacrimi, se scrie în istoria Bisericii Persecutate. În timp ce atenția lumii este captată de alte titluri, în estul Republicii Democrate Congo, un genocid tăcut continuă cu o violență greu de descris în cuvinte. În ultimele săptămâni, peste 100 de creștini – bărbați, femei și copii – au fost masacrați cu brutalitate în satele lor de către rebelii islamiști din gruparea Forțele Democratice Aliate (ADF), afiliată Statului Islamic (ISIS).
Atacurile, care au avut loc în provinciile Kivu de Nord și Ituri, au fost de o cruzime demonică. Potrivit surselor locale și organizațiilor internaționale care monitorizează persecuția, teroriștii au invadat satele creștine în timpul nopții. Au intrat în case, au legat familii întregi și le-au ucis cu macete, topoare și arme de foc. Biserici au fost incendiate, case arse din temelii, iar culturile agricole, singura sursă de hrană, au fost distruse.
Un pastor local, a cărui identitate este protejată din motive de securitate, a transmis un mesaj cutremurător: „Este un carnagiu. Îi vânează pe creștini ca pe animale. Oamenii sunt uciși în casele lor, pe câmp, în timp ce se roagă. Lumea trebuie să știe ce se întâmplă aici. Frații și surorile noastre mor pentru credința în Hristos, iar strigătul lor pare că nu ajunge nicăieri.”
Gruparea ADF este cunoscută pentru obiectivul său de a impune un califat islamic în regiune, folosind teroarea pentru a goli zonele de populația creștină. Pentru ei, fiecare creștin este un dușman care trebuie eliminat. Această campanie de epurare etnică și religioasă a dus la moartea a mii de credincioși în ultimii ani și la strămutarea a sute de mii de persoane care trăiesc acum în tabere de refugiați, în condiții mizere.
De ce nu reacționează nimeni?
În fața acestei catastrofe umanitare, tăcerea comunității internaționale este asurzitoare. Tragedia creștinilor din Congo este rareori pe prima pagină a ziarelor. Însă, dacă lumea tace, Biserica lui Hristos nu are voie să tacă. Când un mădular al Trupului suferă, întreg Trupul suferă împreună cu el. Durerea fraților noștri din Congo este și durerea noastră.
O chemare urgentă la rugăciune
Nu putem opri macetele cu mâinile goale, dar avem cea mai puternică armă: rugăciunea. Să cădem pe genunchi înaintea Tronului de Har și să mijlocim pentru Biserica din Congo.
- Rugați-vă pentru familiile îndoliate: Să cerem mângâierea Duhului Sfânt pentru cei care și-au pierdut soții, soțiile, părinții sau copiii în aceste masacre.
- Rugați-vă pentru supraviețuitori: Mulți sunt răniți, traumatizați și flămânzi. Să ne rugăm ca ajutorul material și spiritual să ajungă la ei.
- Rugați-vă pentru protecția Bisericii: Să cerem ca Dumnezeu să ridice un zid de foc în jurul satelor creștine și să le dea credincioșilor discernământ și putere să reziste.
- Rugați-vă chiar și pentru persecutori: Așa cum ne-a învățat Domnul Isus, să ne rugăm ca inimile împietrite ale acestor ucigași să fie străpunse de lumina Evangheliei și să ajungă la pocăință.
- Rugați-vă ca lumea să se trezească: Să cerem ca această tragedie să nu mai fie ignorată, iar liderii lumii să ia atitudine pentru a opri genocidul.
Să nu lăsăm ca martiriul fraților noștri din Congo să fie în zadar. Să fim glasul lor și să le purtăm povara în rugăciune.
