de Aurel Cercelaru
A fost cândva o întâlnire
Între Pilat și Savaot,
Un dregător al vremii crude,
Și un puternic Domn a tot.
-Ce este adevărul oare?
Striga Pilat, cu capul sus.
-Dar Domnul, Împăratul Slavei,
Pentru-adevăr a fost trimis.
Din adevăr făcea El parte,
Căci adevărul, El era,
Prin adevăr rostea El taine,
Însă Pilat, nu Îl credea.
Și s-a prescris de mult sentința,
Isus a fost crucificat,
Credea Pilat, că el rostise,
Așa decret roman, montat.
Însă era un ceas celebru,
Căci Adevărul întrupat,
Stătea in fața lui pesemne,
Curat, sfințit, nevinovat.
Va fi cândva o întâlnire,
Un ceas marcat, prin Adevăr,
Se va scula Pilat, el, dregătorul,
În fața Celui ce domnea Nemuritor.
Va amuți atunci minciuna,
Va tresălta inima lui,
Căci adevărul nu se vinde
Și nu-l găsești lovit de-un cui.
Așa că stai serios pe gânduri,
Privește-n jur: Ce vezi? Ce spui?
Să nu crezi că vorbind mulțimii,
Vei răscoli mireasma Lui.
Învăța din acestă pildă,
El, Adevărul, El, tăcea,
Pilat, reprezentantul mort al firii,
Ce mândru, falnic, glăsuia.
Dar, va veni și ziua-aceea,
Când Adevărul, va vorbi,
Și-atunci, cu multă-nfrigurare,
Cu fața suptă de-întristare,
Cu noduri seci, chiar cu mirare,
Cu întrebări acuzatoare,
Cu tot parcursul de sub soare,
Pilat, sigur, va amuți!
Rămâi statornic, fără teamă,
În Adevăr fii ancorat,
Căci Adevăru-I Domnul Slavei,
Cea fost și fi-va Împărat!!!
