Editoriale

Credința care nu se zguduie

Credința trebuie să fie cel mai important lucru din viața noastră, dar întrebarea de bază este: cum o definesc? În acest moment, lumea este pusă la „punct” de un „virus”, dar noi credem și susținem că nu acest virus deține controlul asupra noastră, ci doar Dumnezeu. Dacă privim în timp sau, mai bine spus, în urmă cu un an, totul era teoretic perfect, practic lăsa de dorit.

Potrivit statisticilor existente, din 1958 până în prezent, în România au fost înregistrate aproximativ 23 de milioane de avorturi. Conform mass-media, peste jumătate din generația de azi accesează site-uri pornografice măcar de 5-6 ori pe oră, și aici vorbim despre țara noastră.

La capitolul „violență și abuz”, în România, odată la 2 zile, sunt cazuri de bătăi, certuri și agresiuni în plină desfășurare în societate. Bullying-ul a devenit ceva la ordinea zilei, „dacă nu ai o linie în cap, nu ești de-al nost`”, și cel mai tragic lucru e că pleacă din școli și ajunge chiar și la serviciu, acasă între frați, ba chiar și în biserică.

Altă statistică arată că, zilnic, peste jumătate de milion de oamenii sunt preocupați cu recitarea, învățarea și exersarea unor bancuri și glume.

Cu toate aceste statistici, noi credem și transmitem mai departe că deținem controlul asupra noastră, a familiei, pe când noi suntem bine stăpâniți de vicii și care de obicei se scufundă în dependențe. Pentru toate aceste lucruri dezgustătoare există o speranță și o unică salvare pentru poporul nostru român, pe care o găsim în 2 Cronici 7:14: „Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta fața Mea, dacă se va întoarce de la căile lui cele rele, atunci voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatele și îi voi tămădui (vindeca) țara”.

În primă parte, găsim că suntem poporul lui Dumnezeu, însă un criteriu deosebit pe care Scriptura îl scoate în evidență este smerenia. În 1 Petru 5:5 spune că Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți el le dă har, însă această smerenie are la bază câteva criterii importante mai mult decât oricând în această perioadă.

Acestea find:

  1. Ascultarea de Domnul – Proverbe 15:33
  2. Gândirea corectă – Filipeni 2:3
  3. Dorința de a fi smerit – Iacov 4:10
  4. Mulțumirea – Filipeni 4:11

Parcurgerea acestor criterii nu te vor îneca de bani, nu te vor scăpa de virusuri temporare, ci doar te vor învăța să fii smerit și plăcut lui Dumnezeu. Un alt lucru foarte important din viața de credință este rugăciunea. Cineva spunea că un creștin fără rugăciune este ca un avion fără pilot. În 1 Tesaloniceni 5:17, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune când să ne rugăm, și asta nu doar când trecem prin virusuri, nu doar când nu am cașcaval și parizer, ci neîncetat trebuie să mă rog.

Dar legat de rugăciune, trebuie să privim cu atenție în Matei 6:7, unde ne lovim de păgânii care se roagă atât de frumos, spun lucruri pe care nici ei nu le-au mai auzit, se roagă atât de tare încât cred că numai e nimeni ca ei! Însă Dumnezeu, în bunătatea Lui, nu privește la longevitate, ci mai degrabă la calitate. Tot în Matei 6 găsim că, atunci când ne rugăm, ar trebui să ne regăsim în cămăruța noastră și să ne vărsăm amarul înaintea Lui, dar cu sinceritate, nu că El nu ar ști de ce avem noi nevoie, ci că asta ne cere să facem, iar noi asta facem.

Căutarea feței lui Dumnezeu înseamnă să te oprești din toată căutarea ta până în prezent și să privești în trecut, să vezi momentul în care ți-ai părăsit Creatorul. O altă definiție a căutării feței lui Dumnezeu se presupune a fi un sprijin financiar, spiritual, fizic și psihic pentru noi, în calitate de copii ai Lui, dar, mai înainte să facă Dumnezeu aceste lucruri pentru mine și tine, noi toți trebuie să rupem orice pact de moarte, de tot ce leagă acest „rai temporar”, iar mai apoi Dumnezeu ne va face să fim în siguranță lângă El.

Până acum am amintit de:

  1. Smerenie
  2. Rugăciune
  3. Căutarea feței Lui

Acum, după împlinirea acestor pași ai credinței, cât și ai căinței, primul pas spre noi, pe care îl face Dumnezeu, este că ne va asculta din ceruri. Acum, mintea noastră se îndreaptă spre întrebarea: când? Răspunsul îl vom avea la dispoziție în Eclesiastul 3:1-11, unde găsim că toate își au timpul lor, de la naștere până la pace, în vreme de război, avem atâtea exemple de a fi și a rămâne în pace, că Dumnezeu lucrează la vremea hotărâtă de El. Știu, noi am vrea ca totul să fie tac-tac și să se producă minuni, dar noi tot în carantină să rămânem, dar din fericire nu se poate.

Mai apoi după feedback-ul care Dumnezeu îl oferă omenirii, îi va asculta, însă doar dacă rămânem la standardele de mai sus și răbdarea să fie neînvinsă, doar atunci Dumnezeu ne va ierta păcatele noastre, și în această categorie se poate încadra orice fel de confesiune. Dar cu ideea aceasta vom avea privirile îndreptate spre un Dumnezeu plin de milă, plin de bunătate și de har din partea Lui, dar să nu uităm de Romani 6:1, unde vedem că păcatul nu este o soluție pentru înmulțirea harului, ci vedem că noi am murit față de păcat.

Și în final, după ce parcurgem mini-criteriile, mini-pașii, mini-instrucțiunile, vedem marele premiu, Domnul Dumnezeul nostru ne va tămădui (vindeca) țara noastră, plină de virusuri temporare și haos artificial. Dar să nu conducem în mintea noastră ideea că ne vom căi temporar, căci și Dumnezeu ne va feri de virusul acesta slab, dar va reveni o ciumă sau o holeră ca pe vremuri.

Să nu îți fie frică de nimic și nimeni, decât de Dumnezeu, sau, dacă chiar suferi de această fobie, e cel mai bine să ai mereu privirea ațintită spre Isaia 43:1-4. În concluzie, toate se rezumă la un test al credinței în vremuri ca acestea. Tu, eu, noi toți în vremea aceasta trebuie să ne bătucim genunchii, să ne golim buzunarele, dar la săraci, nu pe hârtie și spirt (pentru că spirtul îți scurtează firul vieți și eventual îți curăță puțin respirația, dar nu poate să îți curețe păcatele), să umplem cerul cu rugăciuni este unica șansă de a primi ultimele noutăți despre planul lui Dumnezeu.

Să nu uităm de Marcu 13: 7-9, unde rezultă că vom auzi vești de războaie, cutremure, răzvrătiri și nu acesta va fi sfârșitul, ci doar începutul durerilor. În cele din urmă, ce trăim, vedem sau auzim este doar un antrenament pentru ceea ce urmează, înarmează-te cu o credință autentică, reală și unică într-un Dumnezeu autentic, real și unic.

Tot ceea ce va avea biruinţă asupra acestor informații, lucruri și evenimente va fi doar o credinţă ce nu se zguduie.

David Nedelcovici

Tags
Show More

David Nedelcovici

Nothing about me, it's all about Christ.

Related Articles

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button
Close
Close