L’Dor v’Dor: Slujindu-L pe Domnul din generație în generație

Bărbați viteji și puternici! Noi suntem aceia? Sunt copiii noștri? Ca părinți, cu siguranță am auzit Scripturile cele mai cunoscute despre creșterea copiilor noștri pentru a-L cunoaște pe Domnul. Din Proverbe 22:6 ni se spune să învățăm copilul calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. În Deuteronomul 11:19, suntem îndemnați să-i învățăm continuu pe copiii noștri Cuvântul lui Dumnezeu – când stăm acasă, când mergem pe drum, când ne culcăm și când ne sculăm. Și, desigur, versetul care atrage cu adevărat atenția – cine cruță toiagul își urăște fiul, dar cine îl iubește, îl pedepsește îndată (Proverbe 13:24).

Biblia este clară în privința faptului că, în calitate de părinți, bunici, mătuși, unchi și membri ai unei familii (atât fizice, cât și spirituale), a preda generației următoare o viziune biblică asupra lumii este un act de ascultare. Ne ducem copiii la ore de studiu biblic, la biserică și la școala biblică de vacanță. Le dăm reguli și le vorbim despre Iisus acasă. Oare mai trebuie să facem ceva?

L’dor v’dor, tradus din ebraică, înseamnă „din generație în generație”. Acesta este un concept biblic important care cuprinde transmiterea tradițiilor, poveștilor și valorilor familiei către generația următoare. La fel ca în cazul tuturor poruncilor lui Dumnezeu, ascultarea noastră față de porunca Sa de a transmite căile Sale generației următoare vine la pachet cu promisiunile Sale de binecuvântare, chiar și atunci când lumea din jurul nostru devine din ce în ce mai tulbure.

De-a lungul Vechiului Testament, pe măsură ce israeliții se luptau să rămână credincioși, a existat mereu o rămășiță care a rămas ascultătoare și a transmis calea lui Dumnezeu din generație în generație. În 1 Cronici 9:1, ni se spune că Iuda a fost dus în robia babiloniană din cauza necredincioșiei sale. Apoi, versetul 9:2 sare peste cei 70 de ani de captivitate și se concentrează pe întoarcerea în Țara Promisă.

„Cei dintâi locuitori care s-au așezat în moșiile lor, în cetățile lor, au fost israeliții, preoții, leviții și netiniții” (1 Cronici 9:2).

Observați ce oameni sunt menționați. Pasajul amintește în mod specific preoții și leviții. Când națiunea Israel se întoarce și începe reconstrucția, îi vedem pe preoți și pe leviți reluându-și îndatoririle. De unde știau ei ce trebuiau să facă? Începând cu instituirea preoției cu Aaron pe Muntele Sinai și continuând de-a lungul captivității babiloniene, fiecare generație a învățat generația următoare care era rolul ei în slujba Domnului. Mai departe, vedem cât de credincioși au fost preoții în a învăța generația următoare:

„… și frații lor, capii caselor lor părintești – o mie șapte sute șaizeci. Aceștia erau bărbați foarte destoinici pentru lucrarea de slujire în Casa lui Dumnezeu” (1 Cronici 9:13).

Expresia „bărbați foarte destoinici” poate fi tradusă și ca „bărbați viteji și puternici”. Această expresie este folosită în Vechiul Testament pentru a descrie războinici puternici, precum Regele David, care au luptat pentru Domnul (1 Samuel 9:1). Această generație de preoți a fost formată din lideri și luptători pentru Domnul, și erau foarte mulți la număr. Lauda nu se limitează doar la preoți. În 1 Cronici 9:20, lucrarea ușierilor leviți amintește de râvna lui Fineas pentru Dumnezeu (Numeri 25:11).

Va exista o generație viitoare de războinici puternici pentru Domnul, și ei vor fi plini de râvnă pentru El în lucrarea lor. Ca familie fizică și spirituală, trebuie, prin credință, să ne pregătim copiii pentru slujirea Domnului. A fi un slujitor al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos trebuie să ne definească pe noi ca familie.

Tată, ne rugăm să ne dai înțelepciunea de a ne învăța copiii să fie nu doar credincioși, ci și slujitori. Dorim ca valorile, tradițiile și poveștile noastre să fie unele ale slujirii, astfel încât voia Ta să se facă pe pământ precum în cer, din generație în generație. L’dor v’dor!

Tradus de la cbn.com