de Traian Suciu
Noi nu murim când vor chinezii
Și nici prigoana nu poate să ne-omoare;
Noi drept trăim ca-n mijlocul amiezii,
Că am depus la cruce a noastră fire muritoare.
Noi nu avem în piept decât o frică
Și aceasta e de Dumnezeu Cel sfânt,
Ca nicio alta pacea nu ne strică
Și nici nu poate a ne lua al cerului avânt.
Noi nu slăbim în dragoste de frați,
Chiar de avem pe uși un greu zăvor,
Că în brâu cu sângele divin suntem legați
Și alcătuim, oriunde am fi, doar un popor.
Noi nu ne umplem cămările cu alimente
Și nici nu facem despre nenorocire glume,
Ci umplem, cu voia Lui, a minții recipiente
Să avem în, orice timp, la hrană pentru lume!
Noi nu rămânem surprinși în ceas de încercare
Sau cumva dezorientați și fără de busolă,
Că nu ne călăuzim din reportaje sau ziare,
Ci ne-așezăm docili sub a influenței Duhului cupolă.
Noi am fost aleși pentru acest timp să fim aici
Și, chiar alte vremuri grele de-o să vină,
Vom înfrunta la vitregie și inimici
Cu puterea ce-o dă pasiunea Domnului divină!
Noi vom fi un opaiț cu flacăra ce arde
Și -n rugăciuni vom cere încă peste lume har,
Ca, în îndurare, Dumnezeu Cel bun să rabde
Încă puțin, puțin..pentru un suflet de tâlhar!
