Două picături – Aurel Cercelaru

0
16

de Aurel Cercelaru

Două picături de apă
Se preling ușor pe geam;
Nimeni nu le mai observă,
Rostogolindu-se-n van.

Grădinițe, școli primare,
Gimnazii cu referate,
Studii liceale, medii,
Facultăți nenumărate.

Masterate, doctorate,
Teorii îndestulate…
Pentru ce să se observe
Două picături uitate?

Funcții, ranguri cu renume,
Epoleți cât mai bogați,
Câștiguri din orice se poate;
Suntem mult mai talentați.

Familie, copii cu școală,
Și uite-așa se scurge viața…
Ce să mai vedem în sticlă
Picăturile ca gheața!

Și-n amurgul vieții noastre,
Luna parc-a ațipit,
Stelele sunt tot mai rare,
Soarele, parc-a fugit!

Și vedem sfios, în umbră,
Transparențe efemere,
Gingașe, pline de sevă,
Două picături curate
Privindu-ne ca într-o sferă.

Rezemati de un ciomag
Sau juliți nițel pe coate,
Unii pot să le mai soarbă
Ca pe două nestemate.

Însă alții pier pe totdeauna
Fără să le recunoască,
Fără să le întâlnească,
Fără să le mai zâmbească.

Două picături astrale
Sunt trimise-n dar de SUS:
DRAGOSTEA e cea mai dulce,
CREDINȚA are un gust precis.

Oprește-te doar o clipă,
Studiază, fii deschis,
Observă în a ta cale
Picături de nedescris!!!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.