Așteaptă timpul Meu

Creștini fiind, ne rugăm pentru voia lui Dumnezeu, pentru planul Său, fără să înțelegem uneori ce înseamnă acest lucru mai exact. De fapt, tocmai asta e și ideea. Nu poți ști niciodată unde îți va purta pașii această rugăciune, pentru că voia Lui se descoperă pas cu pas și te duce în locuri în care poate nici nu te-ai gândit că vei ajunge vreodată.

Dar ce faci atunci când voia Lui te staționează? Atunci când tot ce vrei să faci e să ieși din situația în care ești, iar Dumnezeul în care te încrezi, Cel care le cunoaște pe toate, Cel de la care aștepți un răspuns, vine și îți spune: Nu, nu acum. Așteaptă timpul Meu. 

Bineînțeles, te conformezi voii Sale. Sau nu?

Am fost în această situație. Încă sunt aici. Erau momente în care mă predam total în mâna Lui, încrezându-mă în El pe deplin, și momente în care preluam controlul. Pe atunci mi se părea că mă lupt cu piedicile ce stau în calea visului meu și că eu le pot învinge, că acest lucru ține de mine. Și piedicile erau adeseori circumstanțe sau chiar oameni.

Însă bătăliile mele, oricât de puternice, nu duceau niciodată nicăieri. Ba dimpotrivă, nu făceau decât să strice totul. Și acel „așteaptă” se transforma din zile în săptămâni, din săptămâni în luni și din luni în ani. Timpul ticăia repede și trecea. Nu, de fapt, ca să  fiu sinceră, trecea foarte, foarte încet. Mai încet decât de obicei. Așa e când aștepți: parcă, cumva, viața ți se desfășoară dintr-odată cu încetinitorul.

Într-un final am înțeles că eu nu pot să fac nimic. Că de fapt nu ține de mine, ci de El. Am înțeles că atunci când Dumnezeu îți spune să mai aștepți, tu chiar asta trebuie să faci. Nimic mai mult, nimic mai puțin decât să aștepți. Ar fi trebuit să fie logic, așteptarea nu înseamnă altceva decât așteptare. Dar nu am înțeles asta decât după ce am mai pus eu mâna pe câte ceva, stricând pe ici, pe colo lucruri și supărând oameni cu nerăbdarea mea.

Astăzi am încercat să Îi spun lui Dumnezeu că, de acum încolo, nu voi mai strica nimic. Nu mă voi mai băga deloc. Fie că mă doare, fie că nu. Fie că trebuie să mai aștept mult sau puțin, ies afară din jocul acesta pe care eu nu ar fi trebuit niciodată să îl joc.

De fapt, de fiecare dată când eram nerăbdătoare, de fiecare dată când luam frâiele în mâini, încercând să conduc de una singură, eu nu mă luptam cu oamenii sau cu circumstanțele, eu mă luptam cu Însuși Dumnezeu. Pentru că în acele momente nu eram gata să mă supun voii Sale, ci căutam să câștig voia mea. În tot acest timp, eu mă luptasem cu Dumnezeu. Nu Îi dădusem voie să Își desfășoare planul și dorința Sa pentru viața mea.

Cititorule, oricine ai fi, dorința mea pentru tine, astăzi, este ca tu să înțelegi care e voia lui Dumnezeu pentru viața ta și să o accepți. Să nu te trezești luptând împotriva Celui ce știe ce face și îți vrea binele. Indiferent care este situația ta acum, indiferent dacă înțelegi de ce sau nu, crede-L pe Dumnezeu pe cuvânt și așteaptă răspunsul Său, căci la vremea potrivită El va lucra.

Lavinia Dance