Autor: Oana Vidican
Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele!
Ușa buzelor să îmi păzească de cuvintele rebele!
Vorba-mi fie azi sfințită cu jar sfânt de pe altar,
Dreasă-apoi cu multă sare și-mbrăcată cu mult har.
Să ridic pe cel căzut printr-o vorbă înțeleaptă,
Să-l ajut prin sfatul meu să mai urce înc-o treaptă.
Fă rostirea mea să fie ca un fagure de miere,
Iar prin Duhul Tău cel Sfânt să zidesc plin de putere!
Limba mea doar vindecare să aducă-n jurul ei,
Când lovește neputința și când anii-s tot mai grei;
Dă-mi, te rog, înțelepciune ca să știu când să vorbesc
Sau prin fapte, în tăcere, să-ntăresc și să iubesc.
Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele!
Mistuie din mintea mea toate gândurile rele!
Căci la semănat socot că există-o sfântă lege:
Tot ce semeni, într-o zi, negreșit vei și culege!”
