Toată creaţia are nevoie de hrană: vegetaţia, fauna, omul. O floare are nevoie de apă şi lumină. La fel şi omul are necesităţile lui. Şi totuşi, Dumnezeu ne dă ce are El mai bun pentru noi. „Ce are El mai bun” nu înseamnă că avem neapărat hrană zi de zi sau că avem oportunitatea de a merge în Mall să ne cumpărăm o haină nouă, scumpă; nu înseamnă să putem găti reţete sofisticate sau să ne modernizăm casa. Nu! Doar dacă avem anumite lucruri pământeşti nu înseamnă neapărat că sunt binecuvântări. Unele ne usucă sufletul. „Ce are El mai bun” înseamnă înflorirea sufletului. Atâtea suflete sunt pustii. Noi ne limităm doar la mersul la Biserică şi la unele discuţii teologice(unele chiar exegerate) iar apoi mereu revenim la rutina zilnică, adică fiecare cu ale lui: adu aia, fă aia, ocupă-te şi de cealaltă.
Unde e timpul de linişte? Nu practicile de tip yoga sau meditaţii care te scot din lumea asta cu gândirea ci pur şi simplu timpul liniştit în care să ne adâncim în Cuvânt, în laudă, în părtăşia în sine, în sfinţenie. Iar astfel să se dezlipească de noi stresul, fuga, programul încărcat, timpul prea mult petrecut în locuri nepotrivite şi multe altele care ne rod sufletul şi ne distrug fericirea. Unde este acel timp?
Pot exista şi există mereu articole, cărţi etc. de unde putem primi răspunsuri la întrebările spirituale. Însă acordă-ţi atenţie sufletului tău prin realitatea că nici o carte sau articol nu poate să îţi schimbe starea de uscăciune. Toate răspunsurile le vei găsi în linişte. Acolo. În locul unde eşti doar tu cu Dumnezeu. Fiecare om are concepţiile lui şi ideile lui şi păreri şi păreri dar gândul lui Dumnezeu îl găsim doar în liniştea sufletului nostru.
Luptă liniştit ca să ai parte de linişte zilnică! Şi fii atent! Nu lăsa liniştea pentru ultimele minute din zi când obosela îţi doboară sufletul şi trupul. Luptă liniştit ca să fi liniştit! Bucură-te!
