Ne-am obisnuit atat de mult sa vedem lumina soarelui incat ne chiar enerveaza cand in unele dimineti nu ne lasa sa dormim mai mult. Ne plangem de lucrurile ce ne ofera Dumnezeu fara sa ne gandim ca altii tanjesc sa le aiba..
Tu nu consideri ca e normal sa-I multumesti in fiecare zi pentru ca vezi, auzi, vorbesti, te poti misca, dar altii se roaga in fiecare zi sa le poata face. Te simti prea bun si consideri ca le meriti ? Insa nu meriti nimic. Bunatatea lui Dumnezeu e mare, si s-a indurat de tine si de mine. Poate daca ai fii putin mai atent/a, ai observa ca cei din jur au nevoie de tine, de o incurajare, de o vorba buna sau de un zambet… Daca credinta ta si a mea e prea mica pentru a da vedere orbilor, de a vindeca bolnavii, atunci sa nu ii lasam sa sufere, sa simta ca sunt singuri. Esti crestin ?
„Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?” – Iacov 2:20
