Deşi era târziu, somnul refuza să vină. A trecut ceva timp de când încercam să adorm însă gândurile nu-mi dădeau pace.
A doua zi urma să dau un examen. Şi deşi în ultima vreme am fost foarte preocupată să învăţ pentru examen, totuşi eram stresată. Am fost foarte conştiincioasă în privinţa învăţării, folosindu-mi timpul liber doar pentru a învăţa. Voiam cu orice chip să-l iau, însă aveam o frică inexplicabilă. Şi, mai exact, o parte din cele trei părţi a examenului îmi dădea de furcă.
M-am rugat Domului cerându-i ajutor în mod special pentru partea examenului care mi se părea cea mai grea, spunându-mi mie însumi şi celor din jur că dacă reuşesc să trec de acea parte, atunci restul era floare la ureche.
Am adormit cu greu, iar a doua zi m-am prezentat la examen. Deşi eram tensionată, atmosfera era foarte calmă şi veselă. Din cauza lipsei de curaj am rămas ultima. A trecut prima parte a examenului care mi se părea simplă. A doua parte, care era cea mai grea, a trecut fără probleme. Ca şi un vis… Cu asta credeam că am scăpat de ceea ce era cel mai greu însă…nu a fost aşa. Deşi eram sigură pe mine, lucrurile au mers prost. M-am derutat şi rezultatul nu a fost cel dorit. Nu am primit decât nişte încurajări şi felicitări pentru parţile reuşite ale examenului, urmând să continui să ma pregătesc mai bine, iar când voi vedea că sunt destul de pregătită, să dau din nou examenul.
Nu-mi venea să cred! Eram atât de dezamăgită! Cum am trec de ce a fost mai greu şi să pic la ce a fost cel mai uşor? Am încercat să îmi revin reamintindu-mi că m-am încrezut în Dumnezeu doar pentru partea grea, fiind sigură pe mine la părţile simple.
Dezamăgirea mi-a fost mare însă lecţia ce am primit-o prin aceasta a fost şi este o lecţie preţioasă. Am ajuns la concluzia care am văzut-o de multe ori şi la cei din jur: Nimic fără Dumnezeu. Cu El greul devine uşor, însă fără El chiar şi o pană ne poate frânge, iar cel mai uşor şi simplu lucru este imposibil. Ce bine e să-L am pe El!
