Editoriale

Creşte în credinţă!

de Jinto Mathew

faithUn înţelept a vrut să testeze abilitatea unuia dintre cei mai brilianţi ucenici. L-a trimis afară din ashram (comunitate religioasă) spunând că ucenicul trebuie să îşi dezvolte anumite calităţi ca fruct al eleganţei sale. Durata testului de viaţă a fost zece ani, iar apoi ucenicul s-a întors. Stăpânul i-a cerut să efectueze ceea ce a învăţat. Susţinând că a învăţat ceva extrem de rar, ucenicul şi-a condus învăţătorul în apropierea râului.

Surprinzându-şi maestrul, el a umblat pe apă până la celălalt mal şi a spus: „Maestre, acesta este fructul celor zece ani de lacrimi şi trudă din partea mea. Mi-am petrecut toate zilele şi nopţile pentru a învăţa această artă crucială.” Maestrul a rămas tăcut, nu spunea nimic. Uşurel a luat nişte bucăţi de lemn şi a făcut o mică barcă. În câteva ore, trecuse şi el râul cu uşurinţă. Apropiindu-se de ucenic, a spus: „Dragul meu copil, de ce ţi-ai pierdut atât de mulţi ani pentru a învăţa o artă atât de mică? Acest lucru putea fi făcut în câteva ore.”

Meditaţie:

Miracolele atrag oamenii. Dar credinţa nu include neapărat miracole. Dumnezeu a pus în noi multe talente şi capacităţi naturale. Viaţa plină de credinţă nu înseamnă suprimarea acestora şi dezvoltarea altor facultăţi. Dumnezeu vrea să fim oameni, nu fiinţă angelică atât timp cât credinţa noastră este importantă. Dar odată ce Dumnezeu ne unge, ne poate binecuvânta, de asemenea, cu oportunităţi şi miracole suplimentare. Trebuie să ne folosim darurile, oportunităţile, timpul şi tăria vârstei pentru a-L sluji pe Domnul. Nu este necesar să avem puteri miraculoase pentru a-L sluji pe Domnul.

Orice credincios doreşte să crească în credinţă. Dar lumea modernă este puţin confuză despre ceea ce înseamnă creşterea credinţei. Oamenii doresc să fie vindecaţi de febră azi şi de cancer mâine. Chiar şi între slujitorii lui Dumnezeu creşterea credinţei este de la mici minuni spre cele mari. Ne rugăm, depunem eforturi şi nădăjduim la acest fel de credinţă.

Dar eu cred că asta nu este o creştere a credinţei, ci un regres în credinţă. Deoarece noi avem nevoie de mai mare credinţă pentru a crede că aerul pe care îl respirăm este un dar de la Dumnezeu decât să credem la vederea unuia care învie. Miracolele ne pot umple uşor cu credinţă, dar instanţele vieţii zilnice nu o fac.

Dacă suntem capabili să vedem mâna lui Dumnezeu în situaţiile zilnice ale vieţii decât într-una suplimentară, avem o mai mare credinţă. Mai multă credinţă şi mai puţine miracole dorim; mai puţină credinţă şi mai multe miracole cerem. Dumnezeu este chiar conştient de încărunţirea părului nostru şi ne-a numărat toate firele. Să creştem în credinţă spre lucruri mici în viaţa noastră! Să vedem mâna lui Dumnezeu în întâmplările banale şi să fim oameni de credinţă abundentă!

Credinţa nu ne duce întotdeauna în realitatea pe care o dorim. Dacă aşa era cazul, Avraam, tată credincioşilor, nu ar fi rămas fără copii până la vârsta de o sută de ani. Ştim că el a avut o credinţă extraordinară, dar fără copii. El a devenit tatăl credincioşilor prin faptul că L-a crezut pe Dumnezeu, deşi Dumnezeu nu i-a dăruit copii.

Credinţa constă în a crede că Dumnezeu e suveran, deşi nu se zăreşte nimic la orizont.

Traducere: Ioana Heredea
Tradus cu permisiune pentru TotalSchimbat.ro, de pe TurnBackToGod

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button