De obicei, când se vorbeşte despre autoînşelare, se spune de făţărnicie. E foarte uşor să ne uităm la unii şi la alţii şi să-i vedem făţarnici. Dar haideţi să nu ne concentrăm asupra lor, ci asupra noastră! Obiectivul principal pe care îl au oamenii e să îşi menţină credibilitate, să fie văzuţi bine şi să îşi îmbunătăţească viaţa.
Ce ne spune Biblia despre autoînşelare? (Mica 6:1-8, Romani 2:1-11, 1 Ioan 2:18-27)
Dacă nu suntem atenţi şi nu veghem, putem să ne autoînşelăm şi să avem o părere mai înaltă despre noi decât merităm. Suntem îndrăgostiţi de opinia publică; suntem foarte stresaţi de ce vor spune alţii despre noi şi nu de ceea ce suntem noi de fapt; ne concentrăm asupra exteriorului.
1. Primul lucru care îl cere Dumnezeu de la noi este dreptate.
2. Cere să iubeşti.
3. Cere să umbli smerit.
Mulţi cunoaştem renumita replică „intenţia contează”. De fapt, nu! Dumnezeu judecă lumea după adevăr, şi nu după intenţie! Avem impresia că adevărul este undeva în conştiinţa noastră. Fals! Oamenii se înşeală dacă cred că dacă Dumnezeu nu ne pedepseşte pe loc, nu ne va pedepsi niciodată.
Cum ştiu dacă sunt creştin?
Întrebare nu este dacă avem păcat, ci ce atitudine avem faţă de păcat, faţă de Biblie, faţă de Biserică, de autoritate.
Cea mai groaznică înşelare este că eşti pocăit. Cel mai înşelat este cel care este în biserică cu trupul, înregistrat într-o biserică, dar nu în registrul lui Dumnezeu.
Haideţi să medităm şi să recunoaştem fiecare păcat făcut, înaintea lui Dumnezeu. Medidaţia este importantă! Şi meditaţia se învaţă meditând.
*Articol inspirat dintr-un studiu biblic.
