Ioan 3:16
În oraşul Chicago, într-o noapte rece şi întunecoasă, un viscol îşi făcuse apariţia. Un băieţel vindea ziare pe colţ; oamenii erau în frig şi departe de frig. Băieţelului îi era aşa frig încât nu încerca să vândă multe gazete. El s-a apropiat de un poliţist şi a spus: „Domnule, s-ar putea să ştiţi un loc în care un băiat sărac ar putea găsi un loc cald pentru a dormi în noaptea asta? Vedeţi, eu dorm într-o cutie, în apropierea colţului de acolo şi în josul aleii, şi acolo este îngrozitor de frig în timpul nopţii. Cu siguranţă ar fi frumos să am un loc cald în care să stau.”
Poliţistul s-a uitat la băieţel şi a spus: “Mergi pe stradă la acea casă mare, albă şi baţi lauşă. Când aceştia vor veni la uşă, tu doar spui “Ioan 3:16”, şi ei te vor lăsa să intri.”
Aşa a făcut: a urcat treptele spre uşă şi a bătut la uşă, şi o doamnă a răspuns. El s-a uitat în sus şi a spus: “Ioan 3:16”.
Doamna a spus: “Haide, fiule.” Ea l-a luat înăuntru şi l-a aşezat într-un leagăn, în faţa unui şemineu mare şi vechi, şi a plecat. El a stat acolo un timp, şi se gândea: “Ioan 3:16. Nu înţeleg, dar sigur face un băiat înfrigurat încălzit.”
Mai târziu, ea reveni şi îl întrebă: “Ţi-e foame?”
El a spus: “Ei bine, doar puţin. Nu am mâncat de câteva zile, şi cred că aş putea îndura puţină mâncare.”
Doamna l-a dus în bucătărie şi l-a aşezat la o masă plină de bucate. El mâncă şi mâncă până simţi să nu mai poate mânca. Apoi se gândi: “Ioan 3:16. Băiete, sigur nu înţeleg, dar cert este că asta face un băiat flămând sătul.”
Ea l-a dus la etaj, la o baie, la o cadă imensă umplută cu apă caldă, şi el a stat acolo şi s-a înmuiat un timp. În timp ce se uda, el se gândea: “Ioan 3:16. Sigur nu înţeleg, dar sigur asta face un băiat murdar curat. Ştii, nu am avut o baie, o baie adevărată, în toată viaţa mea. Singura baie pe care am avut-o vreodată a fost atunci când am stat în faţa acelui hidrant de incendiu mare şi vechi în timp ce îl aruncau afară.”
Doamna intră şi îl apucă, şi îl duse într-o cameră, şi îl băgă într-un pat mare cu pene vechi, şi îi acoperi gâtul, şi îl sărută de noapte bună, şi stinse luminile. În timp ce stătea în întuneric şi se uita pe fereastră la zăpada ce cădea în acea noapte friguroasă, el se gândi: “Ioan 3:16. Nu înţeleg, dar sigur face un băiat obosit odihnit.”
În dimineaţa următoare, ea reveni şi îl duse iar la acea masă mare plină de bucate. După ce el mâncă, ea îl duse înapoi la acel leagăn din faţa şemineului, şi aduse o Biblie mare şi învechită, stătu în faţa lui, îl privi, iar apoi îl întrebă: “Înţelegi Ioan 3:16”?
El a spus: “Nu, madam. Prima oară când l-am auzit a fost seara trecută, când poliţistul mi-a zis să-l folosesc.”
Ea deschise Biblia la Ioan 3:16 şi începu să îi explice despre Isus. Chiar acolo, în faţa acelui şemineu, el îşi oferi inima şi viaţa lui Isus. El stătu acolo şi gândi: “Ioan 3:16. Nu înţeleg, dar sigur asta face un băiat pierdut să se simtă salvat.”
Ştii, trebuie să-ţi mărturisesc că nu-l înţeleg nici eu, cum Dumnezeu a putut să-Şi trimită Fiul Său să moară pentru mine, şi cum Isus a acceptat să facă asemenea lucru. Nu înţeleg defel, dar asta sigur face o viaţă vrednică de trăit.
Ioan 3:16 “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”
“Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 3:17-18).
Tradus cu permisiune pentru TotalSchimbat.ro, de pe TurnBackToGod