Nu o dată, stând pe gânduri, m-am întrebat de ce noi, fetele, suntem create aşa cum suntem. Şi gândindu-mă aşa, am descoperit mai multe “de ce”-uri decât mi-aş fi imaginat că se poate. Şi nu ştiu dacă vreodată voi avea răspuns pentru toate. Totuşi, voi înşira câteva din ele, care îmi vin acum în minte:
-de ce suntem „hipersensibile” şi plângem aşa uşor?
-de ce mereu tânjim după atenţie? iar când o primim, de ce se nasc speranţe şi iluzii?
-de ce simţim nevoia să ne „descărcăm” una alteia, până în cele mai mici detalii, chiar dacă nu putem fi ajutate?
-de ce suntem aşa de naive câteodată şi ne încredem în cine nu trebuie?
-de ce suntem dureros de sincere atunci când ni se pare că cineva ne înţelege, deşi nu e aşa?
-de ce considerăm câteodată ca e absolut necesar să epuizăm tot bagajul de cuvinte de care dispunem?
-de ce inima noastră e aşa de uşor de frânt?
-de ce suntem, mai mult sau mai puţin, nemulţumite de ceea ce suntem?
-de ce trăim în viitor?
-de ce uităm că mai important e un caracter frumos şi un suflet curat decât înfăţişarea şi frumuseţea trecătoare?
-de ce visăm?
-de ce ne e greu să aşteptăm „vremea potrivită”, şi uneori chiar ne pierdem răbdarea?
-de ce simţim mereu nevoia de o persoană care să fie aproape de inima noastră, o prietenă cu care să împărţim durerea şi bucuria?
-de ce ne ia atât timp să realizăm că a fi fată e o binecuvântare, nu un blestem?
Oups. Nu sunt chiar puţine. Probabil v-aţi regăsit şi voi în cel puţin una din întrebările mele. Ȋn ciuda tuturor întrebărilor fără răspuns, a situaţiilor grele şi a neîmplinirilor, cred din toată inima că a fi fată e un lucru minunat! Nu-i aşa? 🙂
da, e un lucru minunat 🙂 poate ca asa trebuie sa fim.