Blaise Pascal (1623-1662) a fost un copil bolnăvicios, dar precoce. A primit instruire în domeniul matematicii de la tatăl său. Când tatăl a refuzat să-i dea cărţile de geometrie, ca să-l determine să studieze limbile, băiatul a formulat treizeci şi două dintre postulatele lui Euclid, fără să le fi cunoscut anterior. Pascal a devenit cel mai mare matematician al Franţei. În anul 1654, când Biblia a devenit o realitate pentru el, aceasta a marcat viaţa sa. El a scris un volum intitulat “Scrisori provinciale” (1656-1657), în care ataca îndoielnicul cod moral al iezuiţilor.Faimoasele “Cugetări” au apărut după moartea lui. În această lucrare, el a pus accent pe corupţia omului şi pe puterea răscumpărătoare a lui Dumnezeu în Hristos. Să nu uităm că, oricât de sus am urca treptele ierarhiei sociale, există un sfârşit. Depinde de noi dacă acest sfârşit va fi un bilanţ fericit sau o înfrângere ruşinoasă. Blaise Pascal, deşi a trăit puţin, a avut un bilanţ fericit al vieţii sale. Secretul a constat în faptul că la momentul potrivit şi-a adus aminte de Creatorul său, de puterea Sa răscumpărătoare prin credinţa în Fiul Său, de Cuvântul lui Dumnezeu şi de corupţia omului.
Tineri şi tinere, opriţi-vă o clipă! Iată ACUM este momentul potrivit să vă aduceţi aminte de Creatorul vostru!
“Adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale.” Eclesiastul 12.1
©Sămânţa Bună
