Interviu cu actorii Marşului “Drumul Crucii”

In Interviuri

Într-o zi cu soare, 22 aprilie, pe o terasă a Clujului, trei bărbaţi incredibili stau alături de mine pentru a discuta despre “Drumul crucii”, marş despre care sunt sigură că aţi auzit. Marşul este o reprezentare dramatică a “Drumului Crucii” parcurs de Domnul Iisus Hristos înainte de moartea Lui. Dramatizarea este realizată de un grup de credincioşi din mai multe confesiuni religioase, ca o încercare de a demonstra că în creştinism nu sunt graniţe. Alin Pădureanu este lider la Asociaţia Bărbaţilor Creştini împreună cu Claudiu Lăpădat, Asociaţia Creştină de misiune şi caritate Sf. Andrei din Timişoara. Dan Virgil este pastorul bisericii Eclesia, carismo-penticostal-baptisto-ecumenic-ortodox:)) după cum spune Dan Leş. Iar, Dan Leş zice despre el, modest: “Artist plastic pentru că actor nu pot să zic. Nicidecum”.

Alina Ilioi: Dan Leş, ţie ţi-a venit ideea de “Marşul crucii”?

Dan Leş: Da, mie. Dar ştii cum e cu ideile astea? Ideile astea sunt nişte sămânţe care stau într-un pământ şi ele rodesc. Sunt de la Dumnezeu. Am fost eu… nu pot să zic norocosul, pentru că aş zice greşit. O încasez acolo pe stradă.

Alina Ilioi: Binecuvântatul…

Dan Leş: Exact. Binecuvântatul.

Alina Ilioi: Alin, tu eşti organizatorul naţional, aşa este?

Alin: Mi-am asumat o oarecare parte din organizare. Sunt foarte mulţi oameni care doresc ceva mai mult de Sărbători. Ceva mai mult decât un serviciu religios. Sunt foarte mulţi voluntari, oameni cu inimă pentru Hristos Domnul şi nu pentru o anume denominaţiune sau organizaţie, sau care să dorească să-şi scoată pieptul în faţă pentru a arăta cât de grozavi sunt.

Alina Ilioi: În cât timp ai organizat totul?

Alin: Din ianuarie am avut o discuţie preliminară. Am stabilit traseul. Am contactat oameni. Termen scurt, schimbări de situaţie, dar până la urmă am reuşit să facem ceva bun.

Alina Ilioi: Cine s-a ocupat de selectarea actorilor?

Alin: Nu ştiu dacă cineva îşi poate însuşi meritele. Eu cred că meritul cel mai mare îl au ei. Cei care îşi lasă pentru o săptămână familia, afacerile şi vin să mărşăluiască împreună cu noi. Aici consider că-şi aduce contribuţia şi bisericile locale, bisericile neo-protestante, ortodoxe, catolice, care se implică în acţiunea asta. Deja suntem o familie, undeva la 70 de oameni. Suntem din mai multe oraşe: Baia-Mare, Cluj-Timişoara, studenţi ai domnului Dan Puric. Scopul nostru este să atragem atenţia lui Hristos, într-un mod mai artistic. Dorim să aducem o frântură aici, din ce a fost acum 2.000 de ani.

Alina Ilioi: Dan L., Cum este să joci rolul lui Iisus Hristos?

Dan Leş: Spiritual vorbind, nu e uşor. Pentru că este o pregătire pe care o ai. Nu poţi să spui că gata m-am îmbrăcat şi merg acolo. Din punct de vedere fizic e destul de greu să mergi 3 kilometri cu o cruce în spate, mai cazi într-o poziţie greşită, mai primeşti un pumn în faţă…Dar, nu vrem să facem din asta un motiv de a ne plânge cât este de greu pentru că motivaţia este clară.

Alina Ilioi: Care a fost cel mai mare obstacol pe care l-ai întâlnit în organizarea acestui eveniment?

Alin Pădureanu: Oficial sau la negru? (râzând)

Alina Ilioi: La negru. Aşa îmi place să lucrez!  )

Alin Pădureanu: La negru. Aşa foarte bine, deschis, pentru că nici noi nu lucrăm altfel. Cel mai greu şi tot timpul a fost o provocare este să convingem bisericile locale şi să lase deoparte micile diferenţe care ne separă şi să-L slujim pe El. Unii nu savurează deloc acest gen de evanghelizare. De a prezenta realitatea pe care o avem în Hristos Domnul. Li se pare prea dură. Nu acceptă ca cineva să joace rolul lui Hristos, deşi la filme cu El, s-au uitat toţi. Aceasta este cea mai mare provocare pe care o întâmpinăm: să-i adunăm pe creştinii de toate culorile, pentru că este o lucrare ecumenică: avem carismatici, ortodocşi, catolici, creştini după evanghelie, oastea Domnului şi nu avem limitări de genul acesta. Însă când vine vorba de a lucra toţi într-un oraş, apar discuţii. Să prezinţi Evanghelia în ziua de astăzi este o provocare serioasă în zilele de astăzi. Trebuie să fim mai inventivi. Societatea are mult mai multe oferte şi nu mai conştientizează nevoia de Dumnezeu pe care o au. Încearcă să o acopere cu tot felul de lucruri.

Alina Ilioi: Dan, înainte de spectacol, nu ai simţit că diavolul se luptă pentru a nu face această evanghelizare?

Dan Leş: Diavolul s-a luptat, dar noi am avut scutul lui Iisus Hristos. Într-adevăr emoţii sunt. Eu cred un lucru: dacă noi stăm lângă Dumnezeu, totul este spre binele nostru. Nu mă mai sperie acele telefoane şi acei oameni care-mi spun: ai grijă că se va întâmpla ceva, ai grijă că vei muri. Nu mă tem, şi dacă va fi să mor, am nădejdea mântuirii. Dar nu-mi permit să ascult ce spun oamenii pentru că am un copil de 16 ani de crescut şi mai am un prunc de 8 luni acasă, aşa că…Dumnezeu ştie de ce mi i-a dat. Nu avem pretenţia că reevanghelizăm România. În România 89 la sută suntem declaraţi creştini. Numai că, în ultima perioadă, creştinii sunt puţin diluaţi şi aici nu vreau să dau nici un exemplu sau să arăt cu degetul spre cineva. Suntem bombardati de consum. Tot ce vedeti în jurul nostru: suntem bombardaţi cu informaţii de genul: cumpără mai mult, ia-ţi maşina asta, ia-ţi ţoalele astea pe tine, îmbracă-te aşa, ţine cotul pe geam, vorbeşte aşa…mai ales în pragul sărbătorilor este o bună perioadă pentru comercianţi să-şi vândă mai bine marfa. L-am ambalat pe Hristos în tot felul de sclipiciuri. Vine iepuraşul, copiii noştrii dacă sunt întrebaţi ce se întâmplă de sărbători vor spune: “Vine tata acasă ne cumpără mâncare, băutură, iepuraşul îmi aduce aia…şi Mântuitorul Hristos încet, încet intră în umbră. Ceea ce vrem noi să atragem atenţia este să spunem: dragilor, piatra de căpătâi şi creştinismul înseamnă moartea şi învierea lui Iisus Hristos. Calea prin care avem iertare la Tatăl. Nu avem pretenţia că toţi oamenii aceştia vor deveni practicanţi. Am văzut oameni pe stradă plângând, râzând…Nu facem nimic altceva decât să le arătăm o mică frântură din ceea ce înseamnă moartea pentru mine, păcătosul.

Alina Ilioi: În ce oraşe aţi organizat până acum acest marş?

Alin Pădureanu: Lugoj, Alba-Iulia, Sibiu, Piteşti, Baia-Mare, Cluj, Târgu-Mureş, Timişoara, Satu-Mare. Dumnezeu a fost alături de noi, iar credincioşia lui Dan Virgil, acest om minunat, ne-a adus şi în Cluj, deoarece noi aveam planificat să mergem în Bucureşti, dar Dan Virgil s-a rugat mult, iar Domnul ne-a adus aici. Suntem sensibili şi vrem să fim sensibili la călăuzirea lui Dumnezeu. Măcar că suntem atât de pestriţi şi venim din aşa de multe oraşe, toţi au fost foarte organizaţi. Nu am avut un timp de instruire înainte, este un spirit care este gata de slujire. Este ceva deosebit pe care nu l-am văzut în multe lucruri.

Alina Ilioi: Ce reacţii negative aţi avut? Că sigur aţi avut!

Dan Leş: Nu poţi să proclami evanghelia şi să nu ai atacuri. Atacuri ai, chiar în Baia Mare, mi s-a întâmplat…de fapt, mai bine nu. Să lăsăm aşa:d

Alina Ilioi: Dan Virgil, cum ţi-a venit ideea să-i chemi să facă şi aici Marşul Crucii?

Dan Virgil: Mi-a venit în urmă cu şase ani. Acum şase ani, când au pornit ei lucrarea, am auzit despre ea şi mi-a plăcut foarte mult. Apropo de ceea ce zicea Alin, eu am încredinţarea că ei trebuie să vină mai des în Cluj. Dumnezeu are planul Lui. Pe de altă parte, apreciez foarte mult ceea ce fac ei, că doresc să abordeze lucruri noi. Noi nu suntem ai noştri, suntem la comandă, acolo Sus. Şi ucenicii au fost aleşi de Hristos să fie ucenici ai Lui.

Alin Pădureanu: Suntem la Cluj şi pentru ceea ce Virgil nu a spus. El are inimă pentru oameni. Face programe pentru oameni. Cred că este unul dintre motivele majore pentru care suntem aici.

Alina Ilioi: La ce fel de alte activităţi te-ai gândit?

Dan Virgil: Multe. Cei care au spus că acest marş al crucii este prea sângeros, prea dureros, să facă un marş al învierii. Eu m-aş bucura şi i-aş sprijini. Aşa că, oameni din Cluj, uniţi-vă şi faceţi un marş al învierii.

Aceşti trei bărbaţi chiar au inimă pentru Hristos, sunt devodaţi trup şi suflet. Iar Dan Leş, înainte de-a pleca, m-a privit cu ochii lui de un albastru intens şi mi-a spus: “Alina, apropo, sunt ortodox”. Şi a zâmbit. Am rămas fermecată de aceşti oameni cu un devotament cum rar am mai întâlnit. Dragii mei, aveţi respectul meu şi mai mult de atât.

Interviu realizat de Alina Ilioi

© Fotografii – Cristian Tamas

You may also read!

Femeia şi chemarea sfântă – 4 lucruri necesare pentru “zidirea casei”

Femeie, soţie şi chiar mamă. Mulţi ar spune “Nu degeaba eşti ajutorul potrivit. Tu ştii, te descurci, ba chiar

Read More...

Servicii sau slujire

 Natura umană în centru său  este în esență egoistă, auto-centrată și aceasta este rezultatul căderii din harul care a

Read More...

Existenţa prin ştiinţă sau credinţă

Ar fi folositor să ne întrebăm: „De unde provine această credinţă în Dumnezeu, în minţile milioanelor de oameni de-alungul

Read More...

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Mobile Sliding Menu

© 2010 - 2017 Total Schimbat.ro |Termeni si Conditii

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro