Pe marele vapor ,,Titanic“ erau printre călatori şi o femeie cu copilul ei; mergeau la soţul de peste ocean. Când s-a anunţat naufragiul, au fost lasate în apă bărcile de salvare. Dar nu toată lumea a încăput în bărci. Sărmana mamă s-a apropiat de balustrada vaporului şi a cerut marinarilor să o ia şi pe ea într-una din bărcile de salvare. ,,Mai este un singur loc. Amândoi nu puteţi intra”, a răspuns marinarul. Mama a sărutat copilul pentru ultima dată şi l-a dat marinarului să-l ducă în barca de salvare. ,,Spune tatălui tău că am murit, că tu să trăieşti”, mai spuse mama care pieri în valuri.
Un lucru mult mai mare a făcut Mântuitorul pentru noi. Din pricina păcatelor noastre trebuia să murim, dar EL a venit să ne salveze. Mântuitorul a murit, ca noi să trăim veşnic. Fericiţi sunt acei care şi-au pus încrederea în Mântuitorul şi pot să spună: ,,Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinta în Fiul Lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine”(Galateni 2:20).
GBV – Sămânţa Bună
