Armanu Alexandru – Mărturie

1
196

Dragii mei, viata mea a fost o viata nelipsita de dragostea lui Dumnezeu, totusi pana acum doi ani nu mi-am dat seama.

M-am nascut intr-o familie crestina penticostala in 1993; de mic mergeam la biserica cu parintii pe vremea aia cu bicicleta; era o biserica mica intr-un sat din judetul Neamt. Copilaria am petrecuto mai mereu fara tatal meu deoarece din probleme financiare a fost nevoit sa plece in afara si statea foarte putin acasa. La varsta de sapte ani si jumatate am plecat in Italia cu toata familia si am ramas acolo timp de aproape sapte ani; la inceput am locuit in Roma timp de un an si jumatate, apoi ne-am mutat la Perugia unde am locuit timp de aproape 5 ani.

La Roma mergeam la biserica din Villa Alba “Limanuri Bune” biserica mica pe vremea aia care cu timpul s-a marit. In timpul acela faceam parte din grupul de copii, imi placea sa cant cu ceilalti copii dar cand venea timpul predicii il uram, pot sa zic, pentru ca ma plictiseam. Dup aceea ne-am mutat la Perugia, lucrurile le vedeam la fel desi crescusem, dar aici aveam un “ avantaj” anume ca locuiam la aproape 70 km distanta de biserica si din aceasta cauza mergeam maxim de doua ori pe luna la biserica.

In acest timp imi facusem fel si fel de idei care lui Dumnezeu nu ii placeau, si anume spuneam eu in gandul meu ca atunci cand voi face 18 ani ma voi lasa de aceasta religie pentru ca nu am libertate, si voi pleca in lume o anumita perioada de timp si apoi ma voi intoarce inapoi la pocainta pentruca inlauntrul meu stiam ca aceasta este calea cea dreapta. De multe ori am riscat viata prin unele jocuri sau situatii dar de fiecare data Dumnezeu m-a salvat, dar eu tot nu auzeam glasul Lui.

In 2008 ne-am intors toti in Romania, definitiv de data aceasta, dar eu tot cu aceleasi ganduri ma intorsesem, nestiind planul pe care il pregatise Dumnezeu pentru mine.

Venind in Romania incepusem sa socializez cu baieti, dar in special cu fete si ma indragostisem de o fata din lume; am inceput sa vorbesc cu acea fata si am avut o relatie cu ea, dar Dumnezeu era langa mine si nu m-a lasat sa pacatuiesc, a fost o relatie mai distantata. In vara anului 2008 avusesem un vis foarte urat, o instiintare de la Dumnezeu: “ eram pe o barca cu cineva si mergeam pe un rau si la un moment dat incepuse sa vina apa tot mai tulbure si mai mare incat barca incepuse sa nu mai reziste, dar eu reusisem sa ma salvez sarind din barca pe un mal, cealalta persoana nu stiu ce s-a intamplat cu ea” , acest vis insemnand ca eu sunt cu lumea dar Dumnezeu ma va salva, totusi eu nu credeam asta si mi-am continuat viata ca inainte.

Intrand in anul 2009 visul incepuse sa se implineasca. In judetul Neamt, in fiecare an se organizeaza evanghelizare in tot judetul timp de o saptamana dar inainte de inceperea evanghelizarilor are loc un eveniment special si anume “ Rugaciunea Maslinului” care consta in cateva ore de rugaciune pentru evanghelizari.

Dumnezeu a vrut ca in acea zi de rugaciune eu sa fiu prezent in locul acela. Ajunsesem inainte sa inceapa programul dar biserica era plina si nu am gasit un loc bun si a trebuit sa stau la balcon de unde nu se vedea nimic; totusi aceasta nu a impiedicat pe Dumnezeu sa-si implineasca planul pe care il avea cu minen. Cand a inceput slujba eu deja aveam emotii si simteam ceva care nu simtisem niciodata pana in clipa aceea, era Duhul Sfant care ma cerceta. De la prima rugaciune Dumnezeu a vorbit prin prooroci si eu nu ma puteam abtine sa nu plang pentruca abia atunci vedeam cu adevarat Puterea lui Dumnezeu si prin cele spuse prin prooroci Dumnezeu ma instiintase ca in acea zi avea sa lucreze si cu mine.

De la inceputul slujbei pana la sfarsit am stat doar plangand si nu vedeam nimic din ceea ce se petrecea la anvon si cum canta corul, fratii si restul, doar auzeam la o boxa. Acea zi a fost minunata, au fost vindecari si eu in sfarsit incepusem sa cred cu adevarat in Dumnezeu.

Domnul m-a certat in ziua aia (sambata) dar eu inca nu voiam sa imi predau viata Lui deoarece voiam sa vad cum e viata crezand in Dzeu si mai ales la scoala. A mai durat o saptamana din ziua aceea pana in ziua in care mi-am predat viata complet Domnului.

Aceasta alegere m-a determinat conditionat sa parasesc tot ceea ce apartinea lumii si anume fetele, unele prietenii, minciuna, vorbe stricate si multe altele, a trebuit sa ma schimb radical, si in parte reusisem.

Planul lui Dumnezeu cu mine nu s-a rezumat doar la aceasta: intr-o seara tata a spus ca se duce la biserica, ca e staruinta si am zis ca merg si eu desi nu stiam ce este aceea staruinta, am zis ca ma duc pentru simplul fapt ca e biserica, dar Dumnezeu stia de ce o sa merg acolo; si am mers la biserica si totul mi se parea nou, eram curios; fratele pastor a explicat ce este staruinta si cum trebuie facuta si incepusem sa cantam o cantare si apoi incepusem sa ne rugam. In clipa cand a inceput rugaciunea am inceput sa plang fara sa ma pot opri si un frate vazandu-ma a venit si la mine si mi-a zis sa staruiesc si eu ca o sa primesc dar la inceput am ezitat. Dupa ceva timp stand de vorba cu Domnul am luat decizia sa staruiesc si eu, si la a doua rugaciune Dumnezeu m-a botezat cu Duhul Sfant, Slavit sa fie Numele Lui!

Acea seara a ramas si va ramane una din cele mai frumoase zile din viata; din acea seara eram inzestrat cu o putere noua si simteam ca pot face orice, nu imi mai era frica de nimic oriunde eram si dupa doua luni de la acea seara am primit botezul in apa.

De atunci au trecut aproape doi si nu am regretat niciodata decizia pe care am luat-o si multumesc lui Dumnezeu ca m-a ales pentru planul lui de mantuire si pentru ca isi implineste toata planurile sale! Slavit sa fie Numele Lui in vecii vecilor! Amin

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.