Interviuri

Interviu cu Titel Malnaşi

AM  FOST  DEPENDENT  DE  DROGURI.

Mama a murit când aveam 3 ani, iar la 12 ani mi-am urmat tatăl, care fugise în America.

Devenisem atât de dependent de droguri încât chiar şi în toaleta bisericii mergeam şi luam cocaină când nu mai rezistam.

În depresia şi în starea mea de dependenţă de droguri, am început să plâng şi am spus: „Doamne, dacă vrei scapă-mă!”.

Reporter:

La un moment dat era pe marginea unei clădiri înalte, gata să se arunce jos. A vrut să se sinucidă. Drogurile şi diavolul nu te pot duce la altceva.

Dar a venit o zi binecuvântată, când Titel L-a cunoscut pe Dumnezeu şi a văzut mâna Lui, care l-a prins de guler, l-a ridicat în sus şi i-a pus piciorul pe stâncă.

Titel Malnaşi:

M-am născut într-o familie de credincioşi penticostali în oraşul Turda. În America slujeam în Biserică şi am avut următoarea vedenie: în faţa mea erau două căi – calea lumii şi calea sfinţilor. Eu mergeam cu un picior pe calea sfinţilor iar cu celălat pe calea lumii.

Dumnezeu a zis: „Dacă-ţi vei lua piciorul de pe calea lumii şi vei merge pe calea sfinţilor, vei avea mari binecuvântări. Dar dacă-ţi vei lua piciorul de pe calea sfinţilor şi vei merge pe calea lumii, un înger cu sabia scoasă îţi va sta înainte”.

Fiind singur acasă, am început cu pornografie, vizionam filme interzise minorilor şi consumam alcool. Îmi plăcea să fiu în centrul atenţiei, cu bancuri şi glume proaste.

Reporter:

Când te uitai la revistele şi filmele respective, ştiai că nu este bine. De ce o făceai totuşi?

Titel Malnaşi:

Era o satisfacere a ochilor, a poftei, a curiozităţii. La 17 ani am fost exmatriculat din şcoală. Din cauză că nu aveam un părinte care să mă supravegheze, lipseam mult de la şcoală, şi îmi motivam eu absenţele în locul tatălui meu.

A urmat o nouă vedenie pentru mine. Se făcea că eram pe un munte, iar în vale era o ceaţă neagră. Eu am început să cobor în ceaţa aceea neagră. O persoană în alb mi-a ieşit înainte şi m-a întrebat: „Titel, de ce cobori? Unde te duci?”, însă eu n-am băgat-o în seamă şi mi-am continuat drumul.     M-am supărat pe nişte fraţi şi am decis să nu mai merg la Biserică. Am început o viaţă de alcool şi destrăbălare.

Reporter:

În situaţia în care ai ajuns, ai cerut ajutor cuiva?

Titel Malnaşi:

Nu, însă toţi şi-au dat seama de starea mea. Am început să merg la cazinouri, la jocuri de noroc; am cheltuit zeci de mii de dolari.

Am ajuns într-o depresie foarte puternică. Urma să mă căsătoresc cu o fată din Biserică, dar când ea a aflat că mă droghez, relaţia noastră s-a rupt.

Am început să fumez marijuana, după care am trecut la cocaină, apoi la crack. De droguri injectabile m-am ferit,  ştiind că pot să iau SIDA. Am încercat cocaina şi am observat că mă ţine neutru faţă de probleme, că nu mai sunt aşa stresat.

Reporter:

Ce simţeai când luai droguri?

Titel Malnaşi:

Marijuana îţi provoacă o stare ca beţia, numai că eşti mai lucid. Alcoolul te duce la faza în care nu mai ştii de tine, dar marijuana te face să râzi, îţi dă o stare de euforie.

Reporter:

Este un fel de bucurie sau doar un râs mecanic?

Titel Malnaşi:

Este un râs mecanic uneori, dar este şi o bucurie, o satisfacţie interioară. Cocaina îţi măreşte bătăile inimii şi nu poţi să dormi, nu ai somn şi eşti foarte activ la lucru.

Reporter:

3-4 zile nu mai dormi?

Titel Malnaşi:

Cât timp consumi, nu poţi să dormi. Pentru mine recordul a fost de 6 zile fără somn. Eram mereu pe droguri. Deja trupul îmi tremura. Era să intru în stare de şoc.

Odată m-a arestat poliţia din maşină, în faţa casei. N-am apucat să-mi găsesc ţeava prin care trăgeam drogul şi am adormit cu piciorul pe frână şi cu farurile aprinse. Vecinii au sunat la poliţie. Era ora 3 dimineaţa când m-au arestat.

Am fost arestat de vreo 30 de ori. Arestarea îmi dădea timp să mă recuperez. Fiind câte 2-3 zile în puşcărie, mâncam şi dormeam. Altfel aş fi fost mort din cauza supradozelor de droguri. Datorită depresiei am ajuns la droguri.

Reporter:

De ce ai ajuns la depresie?

Titel Malnaşi:

Pentru că am început să duc o viaţă fără reguli. De la vârsta de 15 ani, când am început să trăiesc pe cont propriu, n-am mai băgat în seamă regulile.

În depresiile în care am ajuns, nimeni nu mai ştia de mine. Am pierdut totul: maşină, mobilă, haine, aparatură electronică. Am ajuns la o greutate sub 55 de kilograme, slăbit, nespălat. Dormeam prin case de drogaţi, prin maşini, pe unde apucam.

Într-o duminică seara, fiind într-o casă de drogaţi, mi-am adus aminte că tinerii sunt la Biserică şi se roagă. M-am uitat la starea mea şi m-am gândit că pentru mine nu mai există şanse de scăpare. În depresia şi în starea mea de dependenţă de droguri, am început să plâng şi am zis: „Doamne, dacă vrei scapă-mă!”.

Odată m-am urcat pe un hotel înalt şi mă uitam în jos, întrebându-mă: „Mai are rost să trăiesc?”. Nu mai vedeam nici un rost să trăiesc viaţa aceasta.

Vedeam că depresiile, dependenţele în care eram şi problemele mele nu se pot rezolva. Şi Satan se lupta la nivelul gândului ca să mă arunc jos. Am pus mâinile pe balustradă, m-am uitat în jos, am închis ochii şi căutam secunda aceea… să nu mă mai gândesc la nimic, să-mi dau drumul…

Am încercat să mă pun în situaţia unui om care se sinucide. Însă atunci mi-am adus aminte cât a suferit tatăl meu în urma morţii mamei mele şi m-am oprit.

Nu am mai consumat droguri, dar trupul îmi era chinuit din cauza dependenţei. M-am lăsat de droguri fără ajutorul unei instituţii de ajutorare. Fumam încontinuu. Starea mea era o stare depresivă.

Oamenii nu mă suportau pentru că tot timpul vorbeam despre problemele mele. Aveam ticuri nervoase din cauza drogurilor. Însă au fost şi oameni gata să mă ajute.

Reporter:

Cum sunt vânzătorii de droguri? Îi recunoşti după ochi, după haine? Se uită la tine altfel?

Titel Malnaşi:

O persoană care nu consumă droguri nu poate să-şi dea seama, însă noi, care cumpăram şi chiar vindeam uneori ca să facem bani, îi sesizam foarte repede după îmbrăcăminte, după maşini, după felul cum se uită, după felul cum vorbesc.

Am avut prieteni pe care părinţii îi internau în instituţii ca să îi scape de droguri. Îi ţineau 1 an sau chiar 2 ani acolo, dar când ieşeau afară, ajungeau iarăşi la droguri.

Mă număr printre cei câţiva tineri care am scăpat de droguri prin îndurarea lui Dumnezeu. El ne-a ajutat şi am scăpat.

Reporter:

Ce visai noaptea? Aveai coşmaruri cu diavolul?

Titel Malnaşi:

Da. Visam cu demoni, avem coşmaruri cu duhuri, eram chinuit toată noaptea. Seara simţeam că sunt singur pe lumea asta şi că societatea nu mai are nevoie de mine. Într-o zi, m-am pus pe genunchi şi am spus:

„Doamne, am falimentat!

Tot efortul meu a fost în zadar.

Dacă Tu mă scapi de toate chinurile acestea,

dacă Tu-mi dai o viaţă nouă,

de azi înainte eu Te voi sluji!

Dar numai dacă Tu mă ajuţi, că eu singur nu pot.

Dacă mă ajuţi, de azi înainte în gura mea nu va

mai intra alcool, droguri sau ţigări!”.

Am ieşit afară şi am rupt ţigările. Când am intrat înapoi în casă, am simţit un curent, un fior care a intrat în mine. Şi pe loc am simţit linişte şi pace înăuntrul meu. Dumnezeu  m-a  eliberat. Am simţit o linişte cum n-am simţit niciodată până atunci. Cu toate că tremuram din cauza oboselii prin care am trecut, am început să cânt.

Am sunat la un prooroc, care mi-a spus: „Am văzut o cameră neagră, care reprezenta fiinţa ta. O luminiţă, ca o săgeată, a intrat în ea şi a început să lumineze până a luminat toată camera. Dumnezeu a zis că-ţi mai dă o şansă!”. A fost cea mai glorioasă zi din viaţa mea.

Am deschis Biblia la Isaia 55, unde scrie: „Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeu nostru, care nu oboseşte iertând”.

Apoi se făcea că eram împreună cu Domnul Isus şi în faţa noastră s-a prezentat un drac mic, care râdea, spunând: „Păi, dintre toate hotărârile pe care le-a luat Titel până acum, n-a ţinut niciuna! Nici pe asta n-o va ţine!”. Atunci Domnul Isus i-a poruncit să plece şi i-a zis: „De data asta o va ţine pentru că Eu îl voi ajuta!”.

Au fost timpuri grele, în care Dumnezeu m-a modelat şi m-a curăţat. Spre uimirea mea, El mi-a dat şi vindecare psihică şi am ieşit din depresiile în care eram, fără ajutorul vreunui psihiatru. Dumnezeu mi-a dat harul să mă numesc copil al Lui.

Păcatul te îndepărtează mai mult decât te-ai

gândit că te va îndepărta,

Păcatul te va ţine legat mai mult decât te-ai

gândit că te va ţine şi

te va costa mult mai mult decât te-ai gândit că te

va costa.

Reporter:

Te-ai mai întâlnit de atunci cu vânzători de droguri? Nu ţi-a mai venit pofta de drog?

Titel Malnaşi:

M-am mai întâlnit odată cu un vânzător de droguri care mi-a spus: „Am crezut că eşti mort, dar arăţi bine. Poate ne mai întâlnim…”. I-am răspuns: „Nici gând! Totul s-a terminat! Eu am început o viaţă nouă!”.

Însă gândul să mă droghez mi-a revenit de multe ori în minte. La 2 ani după ce am fost eliberat de Dumnezeu, am închiriat o maşină care tocmai fusese folosită de nişte băieţi care se drogau. Am găsit jos, după scaun, o ţeavă prin care se fuma crack. Când am văzut-o, am luat-o în mână, m-am uitat la ea şi mi-a venit în minte toată viaţa mea de dinainte.

Am retrăit momentele când mă drogam. Mi-a venit gândul să mă apuc să fumez din nou. Cu cantitatea care era pe ea puteau să se drogheze foarte bine 6 persoane. Însă Dumnezeu mi-a dat puterea să o arunc în ocean şi I-am mulţumit lui Dumnezeu: „Doamne, Îţi mulţumesc că m-ai scăpat de unde m-ai scăpat!”.

Sunt perioade când parcă din aer şi din senin îmi vine miros de marijuana şi de crack. Atunci tresar. Diavolul vrea să mă ispitească din nou, să mă neliniştească, însă puterea lui Dumnezeu e mai mare decât puterea întunericului.

Reporter:

Ce le-ai recomanda celor prinşi în această luptă groaznică şi cumplită – lupta cu dependenţa: dependenţă de pornografie, de ţigară, de alcool, de sex, de droguri? În cazul tău a fost o eliberare miraculoasă, supranaturală.

Titel Malnaşi:

Eu am falimentat de multe ori pentru că am amânat: „Mă las mâine, asta-i ultima dată, n-o să mai consum. Data viitoare voi evita! Voi mai lua numai de data asta!”.

Amânarea te duce la cimitir.

Amânarea te bagă în sicriu.

Amânarea te duce în iad.

Când simţi că Dumnezeu îţi vorbeşte la nivelul cugetului, fă tot ce-ţi stă în putinţă să-L asculţi, oricât te va costa.

Cere ajutor, du-te la instituţii! În special vă recomand să mergeţi la cercurile de rugăciune, la oameni ai rugăciunii, care-L cunosc pe Dumnezeu. Faceţi orice efort.

Cei care cunoaşteţi astfel de persoane, apropiaţi-vă de ei şi ajutaţi-i. Nu le daţi bani, că banii le fac mai rău. Pe mine nu mă mai interesa dacă trăiesc sau mor, nu mă mai interesa nici de problemele cu poliţia, nici de sănătatea mea.

Reporter:

Dar de ce tu, ca tânăr crescut în Biserică, lângă Biblie şi lângă Dumnezeu, ai ajuns într-un asemenea hal?

Titel Malnaşi:

Din cauză că am ignorat relaţia cu Dumnezeu. Mergeam la Biserică doar de formă. Eram ispitit, însă nu făceam nimic ca să scap de pofte. Ziceam şi eu ca alţii: „Este ceva normal şi carnal. Este ceva obişnuit”.    

Diavolul  are  acces  ACOLO  unde eXISTĂ  păcatE  ascunsE. Există oameni care trăiesc cu păcate ascunse, dar, de ochii lumii, de ochii familiei, ca să nu-şi piardă prestigiul, fac slujbe pe care n-ar trebui să le facă. Ei nu mai cred în pedeapsa lui Dumnezeu, nu cred că pot să ajungă dependenţi şi să-şi piardă sufletul.

Ioan Ciobotă, RVE

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button