Ferice de cei blânzi și buni, căci vor avea belșug de pace,
Ei Domnului I se supun și nu fac ceea ce le place;
Dar mai ferice e atunci când duhul de mânie vine
Să te oprești din al său drum, să plece-n grabă de la tine.
Fii totdeauna gata să răspunzi oricui îți cere socoteală
De nădejdea ce o ai, cu blândețe și cu teamă.
Pe tineri și pe cei bătrâni sfătuiește-i și îndreaptă-i cu blândețe
Precum Hristos mereu să fii în stare să le dai povețe.
Ca rob al Domnului smerit, cu toți să te porți cu blândețe,
Să nu te cerți, ci să fii demn, și dornic pe mulți să-i învețe;
Să-i îndrepți pe cei împotrivitori plin de îngăduință,
Cu nădejdea că Dumnezeu le va da și lor pocăință.
Blândețea ta să fie-ntotdeauna cunoscută tuturor,
Să știe-oricine că urmezi exemplul blândului Păstor;
Podoaba ta să-ți fie duhul cel blând și liniștit,
De mare preț înaintea Domnului, curat, sfânt și smerit.
Să nu te mânii când un lucru, o vorbă sau o faptă
Te-au asaltat, iar pacea ta îndată a fost tulburată.
Atunci, mai bine să-ți îmbraci inima cu blândețe,
Ca să cunoască toți ce-nseamnă a sufletului frumusețe.
Simona Mihăescu
