Gânduri și repaus
Avem și momente de repaus în viață, fie de oboseală, fie de succes.
Atunci ne facem ordine în gânduri, în liniștea din mijlocul tăcerii.
Ne întrebăm de ce alergăm atât, și nu înțelegem adevăratul motiv.
Fizica elementară ne spune că motivul este agitația interioară.
Aceasta crescând neîncetat, noi putem scăpa de ea în două moduri:
Ne consumăm energia care ne macină pe interior făcând ceva cu ea în exterior.
Și pe moment avem succes.
Sau mai este și posibilitatea de a nu mai permite hrănirea ființei noastre din avalanșa de informații, de a ieși din zona temperaturilor înalte ale societății, din stresul altor persoane.
Pe măsură ce nu mai acumulăm atâta căldură, agitația noastră interioară scade.
Și o liniște cerească umple sufletul omului.
Și atunci stai și te întrebi ce vrei tu de fapt de la viață.
Acum vine partea mai complicată.
Că tu știi ce vrei de la viață.
Că vrei acele momente sublime de pace când obiectivele tale au fost atinse.
Vrei să fie gata casa ta, copiii, să ai o sănătate funcțională și să fii înconjurat de prieteni.
Acea stare sublimă există doar în sufletele curate.
Cei răi n-au pace.
Acea fericire inimaginabilă vine după ce te-ai împăcat cu Dumnezeu și cu tine.
Și asta după ce lungi perioade ai alergat.
Pe vremea aia te întrebai din mers, că timp de stat nu aveai.
Fericirea supremă e când vezi prezența lui Dumnezeu în viața ta.
Ajutorul Lui când tu ești căzut și nici să te rogi nu mai poți.
Bunătatea divină în mijlocul iadului din jurul tău.
Fericirea este atunci când tu aduci fericire altora.
Când ești un cadou frumos împachetat pe care Dumnezeu îl dă unor oameni.
Fericirea o primești atunci când dăruiești fericire.
Înțelege asta atâta timp cât mai ai ce dărui.
Înțelege asta înainte ca valoarea ta să devină zero.
Înainte ca egoismul și răutatea să te anihileze complet.
Dăruiește ca să ai.
Iubește pe pământ ca să primești iubire din ceruri.
Construiește ca să ai.
Construiește-te ca să fii.
Și fă asta doar împreună cu Dumnezeu.