ArticoleDevotionale

Vestea naşterii lui Isus: de la rutină la neobişnuit

„Dar îngerul le-a zis: ‘Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul.'” (Luca 2:10)

Ne-am obişnuit cu rutina şi chiar ne place să rămânem în zona noastră de confort. Necunoscutul nu prea îşi are locul, de vreme ce discul vieții noastre se derulează fără întreruperi. De ce să depunem eforturi şi să ne raportăm la circumstanțe necunoscute, când avem pace şi linişte pe toate planurile?

Sursă imagine: Pinterest

Biblia ne prezintă nişte păstori care, liniştiți, vegheau turma lor de oi în timpul nopții. Cu siguranță că niciunul dintre ei nu a plecat de acasă cu credința că în scurt timp un înger i se va descoperi. Părea o noapte obişnuită, la fel ca multe altele de până atunci. Dar, surpriză, un înger trimis de Dumnezeu li se arată în plină noapte! Când lucruri neobişnuite se întâmplă spontan, fără voia ta, impactul emoțional este pe măsură.

Păstorii, deşi prin natura profesiei lor erau oameni curajoşi în fața primejdiei, de data aceasta sunt cuprinşi de teamă. Să nu uităm că, timp de patru sute de ani înainte de naşterea lui Mesia, Dumnezeu nu S-a mai descoperit defel poporului evreu. Aşadar, apariția îngerului la păstori a provocat pe drept tulburare. Poate păstorii gândeau că ei nu sunt vrednici de o arătare dumnezeiască, din moment ce în Israel erau preoți şi oameni mult mai religioşi decât ei. Poate considerau că apariția îngerului ar avea vreo legătură cu pedeapsă divină.

Nu ştim prea multe despre aceşti păstori, dar ce ştim e că aceştia străjuiau oile nu departe de Betleem. Când Dumnezeu ne descoperă planurile Lui, frica nu îşi mai are locul. Poate că uneori experimentăm teama din cauză că nu credem că lucrurile faine care ni se întâmplă vin de la El. Suntem obişnuiți cu fărâmiturile pe care le primim din jur, încât miracolele ni se par uneori ireale, ceva prea frumos ca să fie adevărat.

Îngerul insistă asupra veridicității mesajului divin: le dă un semn pe care aceştia să îl poată verifica. Semnul naşterii lui Isus e clar: pruncul e înfăşat cu scutece într-o iesle. În mod interesant, semnul le este dat fără ca păstorii să îl ceară. Ce minunat să ştim că Dumnezeu ne citeşte dincolo de aparențe. El ştie ce gândim în inimă, dar nu rostim. Ca în cazul păstorilor, Dumnezeu ne dă şi nouă semne ca să Îi recunoaştem puterea, să le putem „pipăi”, iar ulterior să le mărturisim celor din jur.

Păstorii au cercetat semnul pentru a se convinge de mesajul divin. Au înțeles că vestea cea bună nu este doar pentru ei, ci şi pentru alți oameni. Uneori, Dumnezeu doar ne dă vestea şi semnul, dar nu ne spune ce ar trebui să facem mai departe. Mărturisirea minunilor Sale prin gura noastră va veni ca rezultat al unei întâlniri personale şi autentice cu Dumnezeu. Aşteaptă-te la miracole neprevăzute, bucură-te de Vestea Bună şi dă-o mai departe.

Ioana Heredea

Show More

Ioana Heredea

"Adevarata avutie a omului nu consta in bani, ci intr-un suflet echipat pentru viata de dupa moarte. Consider ca cel mai frumos mod de a fi o binecuvantare si, in acelasi timp, binecuvantat inseamna sa arunci samanta in locul potrivit, contribuind la cresterea spirituala a altora."

Related Articles

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button