Editoriale

Înflorește…

Photo by Sergey Shmidt on Unsplash

Când pe lume se auzea glasul unui copil plângând, sub cupola nevăzută a stelelor strălucitoare în miezul nopții singuratice și plăpânde, nu erai doar tu care vedeai lumina zilei, ci și Împăratul Tutelar care a scris demult că tu vei apărea în nișa pământească.

Mai târziu, când pășeai timid pe treptele casei părintești, mângâiat de mama grijulie și acompaniat de căzăturile simple și uzuale, nu erai doar tu acolo, ci era Mâna Marelui Maestru care proteja creșterea și dezvoltarea ta vremelnică în acest Univers nedescifrat.

Când ai devenit matur, în anii liceanului virtuos, sau în anii Colegiului detașat de casa părintească, sau în anii școlilor postuniversitare sau preuniversitare, poate că nu ai realizat că tu începeai să înfloresti. Prin poziția ta socială, familială, administrativă, politică și spirituală din mugurii vieții educaționale, antreprenoriale, părintești și duhovnicești, ai început să înflorești. Poate nu realizai că viața de maturizare aduce cu ea înflorirea nu doar a aspectului fizic și excentric al tânărului virtuos și plin de ambiții frivole ascendente, ci și înfloritoarea vedere a caracterului modelat de anii din căsuța părintească, de anii petrecuți în băncile educaționale, de anii parcurși printre oamenii din toate spetele societății, dar și de anii călătoriți prin Biserica sfântă a lui Dumnezeu, ca un copil atras de frumusețea Domnească Divină.

Anii au trecut și tâmplele albite, ninse și obosite ți-au reamintit că toamna se apropie prea vijelios, că iarna înghețată suflă primejdios, ba chiar necesar, ca să se arate, și ca primăverile îmbălsămate cu parfumul florilor de tei parcă sunt prea în urmă.

Să mai înfloresc și astăzi??? Nu mai rezist, nu mă mai recunosc, nu mă mai țin puterile și anii, sunt tot mai fragil și tot mai încleștat de viața tumultuoasă și gălăgioasă, de parcursul căilor abrupte și accidentale pe care pașii mei le-au străbătut cu nesaț și strădanie nedescrisă. Să mai înfloresc…? Nu cred că mai reușesc…

Isaia 27:6: „În vremurile viitoare, Iacov va înflori și va odrăsli, și va umple lumea cu roadele lui.”

Respiră adânc pentru un moment. Dumnezeu descrie, prin prorocul Isaia, ce se ve petrece în viitor cu poporul Său Israel, cu Iacov, cel ales și răscumpărat de Salvatorul Suprem.

Tu ești parte integrantă a istoriei, tu ești parte activă a planului divin, tu ești un mugur binecuvântat al societății prezente, așa că Dumnezeu te-a sădit în orașul tău, în familia ta, în neamul acesta de oameni, la locul tău de muncă, între colegii tăi de școală, între vecinii tăi năstrușnici, printre rudele tale mofturoase,  în Biserica Sa din localitatea aceasta, în acest loc de pe pământ, ca un măslin ales. Isaia spune, din porunca Duhului Sfânt și a lui Dumnezeu, că este nevoie:

  • să prindem rădăcină;
  • să înflorim;
  • să odrăslim (să naștem);
  • să umplem lumea cu roadele noastre.

Mai poți înflori dacă nu ai rădăcină? Așa că lasă-te așezat de Dumnezeu în locul hotărât de El ca apoi să poți dezvolta rădăcini trainice și echilibrate, să nu fii dus de orice vânt de învățătură, de orice vifor tomnatic sau pălit de soarele arzător în miezul verii toride.

Apoi vei vedea că din mugurii pocăinței sincere și devotate vor înflori cuvinte de respect, cuvinte de mângâiere, cuvinte de încurajare, vor înflori în primăvara spirituală a sufletului tău fapte concrete de studiere a Cuvăntului scris prin Sfânta Scriptură, fapte ale rugăciunilor fierbinți chiar și in toiul nopții. Vor înflori copii ascultători de părinți, părinți iubitori de copii care nu întărâtă și nu propagă sistemul dictatorial efemer și sarcastru, ci florile iubirii, vor îmbrățișa ființele copilărești care nu se vor mai sătura de mireasma primită în dar, prin cupola dragostei nedefinite.

Să nu ne mirăm că mai apoi vom odrăsli, vom aduce la lumina zilei oameni noi pe calea vieții eterne. Vom ști să ne prezentăm prin atitudine, conținut și relevanță în fața acestor suflete pierdute, pentru a fi gata să îndulcim viața lor amară și să ducem la bun sfârșit parcursul lor spiritual printr-o creștere progresivă, simultană și eficientă.

Dar frumusețea înfloririi nu se va opri doar la acele suflete născute din nou pentru Împărăția Luminilor, ci lumea se va umple de roadele pocăinței noastre, ale copiilor noștri, ale nepoților noștri, ale celor integrați în Trupul Sfânt al lui Dumnezeu, Biserica cea Vie. Iar El, Stăpânul Nevăzut, va primi cu bucurie, cu nerăbdare, jertfele noastre ca ofrandă, ca un bun miros, pe altarul tămâierii îngerești. Tămâia vieților noastre duse în voia lui Dumnezeu va străbate zarea, va inunda bolta cerească și va pătrunde la Tronul de Har și Măreție unde își va primi odihna și împlinirea.

Ca rezultat concluzional, țin să te felicit pentru sinceritate. Tu nu poți să înflorești…Da. Așa este, chiar nu poți. Nici eu nu sunt mai presus. Nici eu nu pot fără de ajutor. Dar lasă-mă să îți descriu cine este Acela care te ajută (Isaia 27:3): „Eu, Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi și noapte ca să n-o vatăme nimeni.” Acum, dacă accepți acest suprem ajutor divin, vei putea să te bucuri de muguri, de înflorire, de odrăslire și de roade de tot soiul în lumea zilelor zilnice.

ÎNFLOREȘTE azi, înflorește ce este uscat de ieri, înflorește mâine fără să te precipiți sau să te lamentezi, și poimâine vei simți fiorul Duhului Sfânt care te va umbri cu untdelemnul vital, pentru ca mai apoi să poți răspunde, să te bucuri de veșnicia înfloritoare a serafimilor, a heruvimilor, a splendorilor ce nu pot fi descrise de condeiul omenesc. Nu poate fi perceput de mintea trupească și nu poate fi detaliat de ființa fizică și vremelnică. Așa că dacă vrei, poți. Dacă decizi să ceri ajutorul, vei reuși. Dacă hotărăști să prinzi prilejul, te vei îmbogăți. Dacă elimini cu grijă, fără teamă și cu respect tot ceea ce este de eliminat în ființa ta palidă și uscată, cu siguranță vei dobândi frumusețe și tenacitate.

Trimis de Aurel Cercelaru, pentru Total Schimbat.ro

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button