Lecția 3 Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, libertatea se referă la eliberarea din sclavie, atât în sens sociopolitic (vezi întemnițarea lui Iosif, Geneza 39:20-23), cât și din perspectiva spirituală (Galateni 4:21-5:15) sau în ce privește natura noastră supusă morții (Evrei 2:15). În acest context, libertatea noastră-indiferent dacă este politică sau spirituală-depinde de Dumnezeu (Mica 6:4, Romani 8:2).Când Adam și Eva au păcătuit, Dumnezeu a venit la ei (Geneza 3:8) cu promisiunea eliberării de sub blestemul păcatului (Geneza 3:15). Aceasta a fost împlinită când Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să fie Calea către liberatatea eternă (Luca 4:18, 19). Din acel moment păcatul nu mai poate avea putere asupra noastră dacă alegem Adevărul eliberator (Ioan 8:31, 32).Astfel, nu suntem doar mântuiți din păcat, ci este necesară strădania neîncetată de a trăi o viață neprihănită, transformată și sfântă. În calitate de oameni schimbați, persoana noastră trebuie să răspândească o mireasmă specifică oriunde: la serviciu, acasă, în comunitate și în orice implicare socială. Lumea nu numai vede cum noi acționăm, dar ne și cataloghează după vorbele pe care le rostim, căci din prisosul inimii vorbește gura (Matei 12:34). Adevăratul test al credinței este modul în care acționăm.Uneori nu vrem să ne confruntăm cu aspectele întunecate din caracterul nostru. Ne place viața noastră așa cum este, chiar dacă este mai puțin decât a plănuit Dumnezeu pentru noi. Și atunci, în fiecare zi gura ta trebuie să laude pe Dumnezeu, nu să batjocorească Numele Său prin asocieri de cuvinte care nu numai că nu sunt spre slava lui Dumnezeu, ci întinează și cugetele celor din jur, la urechile cărora ajung (să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vobe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire.-Efeseni 5:4) Curvia la nivel verbal Cuvinte porcoase sau, în traducere liberă, vulgare. Acestea nu numai că sunt folosite cu precădere în înjurăturile persoanelor, dar sunt însoțite și de gesturi obscene uneori. O vorbire revoltătoare este o vorbire rușinoasă pentru că ea nu se conformează atitudinii unui creștin. Prin vorbirea aceasta, limba întinează tot trupul (Iacov 3:6). Folosirea unui astfel de limbaj este echivalentă cu păcatul curviei întrucât, măcar că știu hotărârea [Cuvântul] lui Dumnezeu, mulți oameni rostesc asemenea de cuvinte, făcându-se vrednici de moarte (Romani 1:32). Orice cuvânt nefolositor urmează să fie adus la judecată şi vorbirea nechibzuită cuprinde mai mult decât simpla goliciune. În această categorie intră și bârfa, și minciuna, și invidia, și viclenia. Lista poate continua fiindcă vorbirea se pliază pe dorințele inimii. Dintr-o inimă firească vor rezulta clevetiri (bârfe), neadevăruri spuse despre aproapele sau în defavoarea lui, în urma unui gând de pizmă, sau vorbe lingușitoare care urmăresc obținerea unui scop. Toatea acestea sunt cuvinte goale, care nu sunt spre folosul nici al celui care le rostește, nici al celor care le aud. Și în acest caz Biblia enumeră păcatul vorbirii nechibzuite simultan cu păcatul curviei. În multe contexte, pentru a ieși în evidență, oamenii aleg rostirea unor cuvinte cu caracter nepotrivit, spre amuzamentul celorlalți. Totuși, aceste cuvinte nu sunt spre apropierea receptorilor de Dumnezeu ci, mai degrabă, determină necinstirea Lui. Nu îți schimba vocabularul doar în a evita blasphemare-a. Ci caracterul tău, trebuie să fie preluat de Duhul Sfânt și el să realizeze cea ce tu nu poți.
