Editoriale

Câteodată s-a așternut tăcerea

Sursa foto: Pinterest

Bat la ușă și intru. Mă aștept să găsesc ceva acolo, dar camera e goală. În ea nu se găsește nimic altceva decât o oglindă. Mă apropii încet de ea și observ că e prăfuită și murdară. Oare de când nu a mai folosit-o nimeni? La o privire mai atentă zăresc un chip și, cumva, nu știu cum ajung dincolo de el. Dintr-odată în acea oglindă se vede un suflet. E așezat jos la pământ și respiră greu. Încerc să mă apropii de el așa că mai fac niște pași. Acum observ că plânge. Inima îi este plină de durere și de neputință. Îl întreb ce a pățit, dar nu îmi răspunde. Tace, iar tăcerea lui pare să umple întreaga cameră.

Dintr-odată încep să îi văd fiecare cicatrice. Încep să cunosc sursa fiecărei răni, să aflu povestea din spatele fiecărei dureri. Fiecare vorbă primită, fiecare cuțit răsucit în rană, fiecare trântire la pământ. Și toate dor. Le-a adunat și le-a strâns într-un ghem. Și apoi, îi aflu rugăciunile. Fiecare cuvânt pe care i l-a adresat lui Dumnezeu. Au fost zile în care a zâmbit, a râs și așa s-a desfășurat conversația. Au fost zile în care a plâns cu amar și a înălțat strigăte dese și clare către cer. Câteodată s-a așternut tăcerea așa că nu s-a mai auzit decât sunetul scos de plâns și de durere. Alteori, nu s-a mai auzit nimic, nici măcar plânsul. Așa și-a continuat drumul puțin câte puțin.

Și acum? Îl întreb. Răspunsul apare, puțin întârziat, dar apare. Acum nu mai poate. Nu mai are glas. Nu mai are putere să continue să meargă.

Întind mâna către oglindă, parcă vrând să ajung acolo, lângă sufletul acela, să îi pansez rănile, să îi spun că va fi bine. Ating oglinda și mă trezesc în camera goală și prăfuită stând de una singură. Privesc încă o dată spre oglindă, am lacrimi pe față și acolo se întrezărește chiar chipul meu. Mă uit în jur și realizez că acel suflet sunt chiar eu.  Sau poate ești tu?

Dacă Dumnezeu întârzie cu răspunsul la rugăciunile tale, așteaptă-L. Te aude. Te vede. E lângă tine. Și dacă ai obosit, nu te opri. Și dacă nu mai ai putere, nu te opri. Și dacă nu știi în ce fel să te mai rogi și cum să I-o mai spui, nu te opri. Crede că Dumnezeul căruia Îi slujești este la lucru. Crede că nu te-a abandonat și nici nu o va face. Crede că este o zi în care va lucra și pentru tine. O zi a bucuriei. Știu, ești obosit. Dar hai, hai, mai roagă-te încă o dată și mai crede că răspunsul e pe drum. Crede că toate lacrimile pe care le-ai vărsat și tot amarul din inima ta nu e în zadar. Crede că mai e puțin și Dumnezeu Se va opri în dreptul tău.

Doar crede!

Lavinia Dance

Tags
Show More

Lavinia Dance

Am descoperit că în viață dacă îl ai pe Dumnezeu ai totul, iar fără El nu ești nimic. Dacă sunt ceva, sunt prin harul Său. Și dacă harul Lui a ajuns până la mine, atunci eu consider că trebuie să ajungă peste tot.

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

Close

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro

Close
Close