Autor: Oana Vidican
Frica de Domnul e sprijinul meu.
Prin ea mă abat de la rău;
Ea mă ferește de drumul cel greu,
De cursele morții, de hău.
Frica de Domnul înțelepțește,
Pricepere-n viață ea dă.
Prin văi sau pe culmi, continuu sfințește,
Zidind o inimă caldă.
Frica de Domnul este curată:
Ce-i rău ea alungă mereu;
Cel ce-o păzește, treaptă cu treaptă,
Se-apropie de Dumnezeu.
Frica de Domnul o viață întreagă
Doresc să-mi fie comoară!
Căci necurmat de Domnul mă leagă,
Precum un arcuș de vioară.
Frica de Domnul păzește pe drum
Pe cei ce o poartă-n tăcere.
Toată mândria o preface în scrum,
Zdrobindu-i marea-i putere.
Frica de Domnul e-o teamă sfântă,
E etern izvor de viață;
Inimi scăldate în el veșnic cântă!
Iar pacea divină au pe față!
