Cu capul între genunchi

0
181

Ne este greu să vorbim de credinţă atunci când suntem descurajaţi, ne cade tot mai greu să vedem vindecarea când cel drag este în clipa morţii, ne vine tot mai greu să vedem un răspuns la problema noastră atunci când se pare că toţi din jurul tău sunt cu spatele la tine. Da! Este greu, şi nu vor fi mereu zile senine pe calea noastră, nu vor fi doar flori pe cale, ci vom întâmpina greutăţi, lipsuri, deznădejde, boală şi toate lucrurile care nu vor lua fericirea pământească şi ne vor aduce tulburare în sufletele noastre.

Ne simţim încurajaţi şi credinţa noastră creşte doar atunci când vedem un răspuns la problemele noastre, atunci când Dumnezeu intervine, şi prindem curajul şi tăria să-L mărturisim pe El prin modul în care a lucrat în viaţa noastră.

Ce ne facem când suntem în mijlocul cuptorului? Singura rezolvare este să credem, oricât de mică ar fi speranţa noastră, oricânt de mic ni se pare a fi procentul de rezolvare, crede în speranţa care o ai şi crede în făgăduinţele Domnului Isus care a spus că în toate zilele va fi cu noi şi nu ne va lăsa.

Stăm adesea cu capul plecat, cu genunchii zdrobiţi şi cu lacrimile amare vărsate şi aşteptăm rezolvarea, aşteptăm o lumină care să ne dea o speranţă. Mergi înainte iubit prieten, nu descuraja şi nu te oprii din ruga ta către cel Atotputernic. Doar El poate să-ţi dea alinare, doar El te poate ajuta în situaţia ta de disperare, doar El îţi poate da o speranţă şi o nădejde vie!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.