„Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11)
Etiopia este o tara cu munti inalti, printre care trec rauri cu torenti iuti. Cand localnicii trec rauri, cauta mai intai o piatra grea, o ridica pe spate si trec cu ea prin valuri navalnice. De ce o piatra grea pe spate? Pentru ca tocmai o astfel de piatra ii apara sa nu-i duca apa. Piatra ii face si mai grei iar torentul nu are putere sa ii duca cu el. Fara piatra, fara greutate, valul i-ar duce si astfel s-ar ineca. Asa sunt si necazurile si suferintele prin care trecem. Ele ni e pun pe umeri ca o piatra gre, dar aceasta este o binecuvantare – ne face mai grei si ne da putere sa trecem prin valurile acestei lumi. Haideti sa ne purtam greutatile fiind constienti ca ele sunt o binecuvantare si ne apara de „inec” sufletesc. Mai bine pana la sfarsitul vietii cu „piatra in spate” decat sa ne inece „valurile” ispitelor si ale pacatelor.
Cand te afli-n valuri grele, / Nu carti, si nu uita: / Cel ce-a linistit furtuna / Stie incercarea ta.
