Gânduri din mijlocul furtunii (2)
De ce?
autor: S.M.
Toţi credem că totul ni se cuvine. Aşa credeam şi eu, că tot ce-mi doresc şi-mi trebuie este obligatoriu să-l am, iar când am fost arestat L-am întrebat pe Domnul: “De ce ?”. Până nu ajungem într-un moment crucial al vieţii noastre, nu realizăm cu adevărat ce înseamnă cu adevărat viaţa. Din păcate, unii nici atunci nu înţeleg şi continuă să acuze pe cei din jur, uitând că adevaratul vinovat se ascunde în propriul “eu”.
Am învăţat acest lucru. Am învăţat să-mi preţuiesc viaţa, dar trebuie mai întâi să plătesc preţul greşelilor mele, preţul unei decizii greşite care mi-a schimbat complet destinul. Este preţul care m-a readus la poalele crucii. Este o perioadă grea şi-n acelasi timp… frumoasă. Frumoasă pentru că fară ea, sufletul meu ar fi rămas răzvrătit, alergând haotic după plăcerile lumii. De câte ori o persoană trece printr-o perioadă grea, îşi spune “Când ȊL voi vedea pe Dumnezeu (dacă există) ȊL voi intreba «De ce»?“
Poate prea des ȊL întrebăm “De ce?”. Uneori primim răspuns, alteori nu. Dar va veni ziua în care Dumnezeu ne va întreba zâmbind răbdător: “Fiul Meu/Fiica Mea, pune-Mi toate acele întrebări care te frământau când erai pe pământ”…
Cred că atunci răspunsul nostru va fi: “Nu mai contează, căci acum sunt acasă şi-n siguranţă.”
Viaţa nu e grea, e frumoasă. Când Dumnezeu a creat lumea, a văzut că tot ce a creat este bun şi frumos. Doar imaginându-ne creaţia: pământul, cerul, soarele, luna, pestii, copacii, animalele, omul… putem realiza cât este de frumoasă!
«(Dumnezeu)… a zis: “Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită”… De aceea simt plăcere-n slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos: … când sunt slab, atunci sunt tare»