Treceam la un moment dat cu maşina pe o străduţă lăturalnică dintr-un oraş necunoscut pe unde n-am mai fost niciodată. Înainte, când fusesem să închiriez maşina, bărbatul de la ghişeu m-a întrebat:
-Vreţi să vă dau şi un sistem de ghidare? Nu e decât o cutiuţă mică.
Ştiţi, aparatul acela mic pe care îl alimentezi de la bateria maşinii. Introduci destinaţia, iar o voce îţi va spune pe unde să o iei ca să ajungi exact unde îţi doreşti.
-Deci vreţi să vă dau GPS-ul? m-a întrebat bărbatul.
Răspunsul meu imediat a fost:
-Nu, nu vreau să plătesc şi pentru asta, pot să aflu pe unde sa merg şi fără maşinăria aia.
Dar îndată ce am ieşit din parcarea imensă, habar nu aveam pe unde s-o apuc ca să-mi găsesc maşina. A trebuit să mă întorc la ghişeu şi să-i spun bărbatului de acolo că m-am rătăcit înainte să-mi găsesc maşina. Am decis să iau şi cutiuţa. O voce îmi spunea pe unde s-o iau, nici măcar nu trebuia să mă uit la ecran sau să urmăresc vreo hartă. Cineva îmi vorbea cu un accent britanic, fiindcă oamenii care vorbesc aşa par inteligenţi.
Poţi avea cutia. Poţi auzi vocea femeii, dar asta nu înseamnă că poţi să şi crezi ce spune ea. Dacă ai încredere în ea, ce-ţi rămâne de făcut? Doar să faci ce îţi spune ea. Te duci pe-acolo pe unde te îndrumă ea. Dacă spune: „Viraţi la stânga”, tu o iei la stânga. Dacă ea spune: „Viraţi stânga”, dar în inima ta te gândeşti: O, dar eu vreau să virez la dreapta, aminteşte-ţi de acel verset care spune”Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” (Proverbe 14:12; 16:25)
La un moment dat, când conduceam prin locuri necunoscute, eram aproape convins că femeia din sistemul de ghidare se înşela. Ea mă îndruma s-o apuc la stânga, iar eu am luat-o la dreapta. În momentul acela am primit o replică fascinantă din partea ei :”Reconfigurarea traseului. Întoarceţi unde aveţi posibilitatea.” Eram convins că greşeşte… aşa că am deconectat aparatul. Asta este frumuseţea la aceste cutiuţe- poţi să le deconectezi. Si- îţi vine să crezi? – m-am rătăcit. Aşa că am cuplat din nou cutiuţa, şi ştiţi ce mi-a spus? Ţi-am spus eu nătărăule. Crezi că sunt dispusă sa te mai ajut? Nici gând. N-ai decât să îţi găseşti singur drumul spre casă. Nu, bineînţeles că n-a spus aşa ceva. În schimb, mi-a spus: „Reconfigurarea traseului. Întoarceţi unde aveţi posibilitatea.” Asta înseamnă har.
Dumnezeu îţi va spune: „Iată care este drumul tău spre casă. Întoarce-te.” Dacă eşti dispus să asculţi, dacă eşti gata să te supui, aceasta este pocăinţă. El te va anunţa: „Te voi duce acasă.” Acesta este harul. Isus este singura autoritate în măsură să-ţi spună cum să trăieşti. El este singurul care ne poate asigura iertarea păcatelor. Oricât de sumbru ar fi trecutul tău, dacă eşti sincer pregătit să asculţi, să te supui Lui, nu ai de ce să fii îngrijorat că Dumnezeu ar fi mânios pe tine. El nu este un asemenea Dumnezeu!
*John Ortberg, Eu, aşa cum aş vrea să fiu- poţi deveni versiunea perfectă intenţionată de Dumnezeu
Foarte interesantă asociere între sfaturile Scripturi şi indicaţiile date de GPS-ul maşinei!