„Doamne“, i-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.“ „Vino!“ i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Matei 14.28,29
Când vechii egipteni voiau să arate într-o formă văzută imposibilul, desenau un om umblând pe apă. Pentru ei, aşa ceva era imposibil.
Însă Evanghelia dă la o parte şi acest imposibil. Mântuitorul a umblat pe apă şi l-a chemat şi pe Petru să păşească pe apă. În înţelesul spiritual, apele reprezintă încercările, necazurile, neajunsurile, ispitele din această lume. Mântuitorul ne cheamă să păşim peste ele cu îndrăzneală, în Numele Său. Ceea ce egiptenilor li se părea imposibil, este posibil pentru cei care şi-au pus încrederea în Mântuitorul lor. Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede. Imposibilul necredinţei devine posibilul credinţei.
Asemenea umblării pe apă, viaţa creştină este imposibilă de trăit doar cu puterile noastre. Ea poate fi trăită numai prin puterea Duhului Sfânt. Atât timp cât ne dezlipim privirea de la lucruri, persoane, locuri din jurul nostru şi ne aţintim privirea credinţei doar la Domnul nostru, vom trăi experienţa unei vieţi cu adevărat creştine. Ceea ce altădată ni se părea imposibil, acum este posibil prin credinţă.
Preluat din Samanta Buna
