Pe cine punem portar?
“Haideți, e timpul sӑ ȋncepem meciul. Pe cine punem portar?” “Hmm… pe Elvis, nu știi cӑ niciodatӑ nu e ȋn stare sӑ tragӑ un șut ȋn minge și sӑ dea gol, mӑcar sӑ stea ȋn poartӑ și sӑ apere. Și așa mingea nu prea ajunge la el”, chicoti cӑpitanul echipei de fotbal. “Bine, acum sӑ ȋncepem”.
Pase, pase, pase… câteodatӑ câte-un șut la poartӑ din partea echipei lui Elvis, și un gol frumos. “Hmm…” se gândea portarul Elvis “ӑștia cred cӑ eu sunt o marionetӑ a lor și mӑ pun ȋn poartӑ sӑ stau degeaba. Știu ce am sӑ fac… nu o să apӑr nicio minge, așa ca sӑ vadӑ ei cine e Elvis”. “Ai grijӑ, Elviș, sӑ nu iei vreun gol cӑ atâta ȋți trebuie!” “Cum adicӑ” se mai gândea Elvis, “acum mӑ și amenințӑ cӑ dacӑ nu apӑr mӑ bate sau ce vrea sӑ zicӑ?” Mingea scapӑ de la cӑpitanul echipei și acum ce credeți cӑ se ȋntâmplӑ? Adversarul se ȋntoarce cӑtre Elvis cu mingea ȋn fugӑ, gata parcӑ sӑ rupӑ poarta ȋn bucӑți. “Voi apӑra, indiferent cӑ mӑ voi lovi”, ȋși spunea Elvis… Adversarul trage un șut tare ȋn minge ȋncât Elvis abia vede mingea, dar sare la timp și salveazӑ golul, ȋnsӑ se lovește puțin, dar zice el “s-a meritat” și râde ȋn sinea lui. Cӑpitanul vine ȋn fugӑ la el și ȋl felicitӑ “Elvis, ai fost excelent de bun. Cred cӑ pe viitor vei deveni un portar adevӑrat!” “Crezi asta?” ȋntrebӑ Elvis. “Da, sunt convins de asta” spuse zâmbind cӑpitanul.
Peste 10 ani:
Elvis este la liceu acum ȋmpreunӑ cu copiii care atunci când jucase prima datӑ fotbal l-au cam ignorant, dar faptele lui evoluau pe zi ce trece. “Hei Elvis, anul acesta este campionat ȋn oraș. Nu vrei sӑ fii portar la echipa noastrӑ, știu cӑ tu erai portar când erai mai mic.” “Și dacӑ nu o sӑ apӑr așa de bine cum te aștepți tu?” “Nu-i nimic, Elvis, și de vom pierde, campionate se vor mai face, și sigur a doua oarӑ vom câștiga.” “Bine, mă ȋnscriu ca portar la tine.”
Dupӑ câteva luni meciul a ȋnceput. Stadionul era plin. Chiar și copiii cu care copilӑrise el erau acum ȋn tribunӑ sӑ ȋl vadӑ pe Elvis, auziserӑ cӑ intrase deja ȋn echipa orașului. “Hmm… ӑsta e ӑla pe care ȋl puneam noi portar când era mic”, ziceau unii pe un ton sarcastic. “Da, sunt un fan al lui”, exclama un altul, “e genial de bun bӑiatul sӑ ȋl vezi cum apӑrӑ de bine.”
Arbitrul fluierӑ și meciul a ȋnceput. Cӑpitanul lui Elvis face o greșealӑ și scapӑ mingea, iar adversarul se duce spre poartӑ unde se afla Elvis. Tot publicul aștepta ca Elvis sӑ facӑ iar pe eroul, numai cӑ de data aceasta primește un gol de umilire. Ȋn tribune se aude un oftat și toatӑ lumea se așazӑ din nou pe scaune sӑ vadӑ ce se mai ȋntâmplӑ…
A doua fazӑ și Elvis e din nou ȋnvins și umilit. 2 la 0 anunțӑ arbitrul. 3, 4, 5 la zero și fluierul de pauzӑ suflӑ puternic din gura arbitrului.
Elvis, cu capul plecat, se duce la echipa lui parcӑ plângând. Din tribunӑ unul mai nesuferit ȋi zice. “Bӑ, Elvis, ce ai fӑcut, mӑ, mai bine nu mai veneai azi. Ne faci de râs; mai bine ai pleca.”
Cӑpitanul echipei se apropie de Elvis ȋl ia de dupӑ gât și ȋi șoptește. “Știi, Elvis, nu trebuie neapӑrat sӑ câștigӑm. Mai avem și alte campionate.” “Da, dar mӑ simt umilit”, spune Elvis “parcӑ toți mӑ ignorӑ și aș fi marioneta lor acum.”
“Nu-i bӑga ȋn seamӑ, Elvis, sunt doar niște nesuferiți. Le este ciudӑ cӑ ei nu pot juca ȋn echipa noastrӑ”, chicoti cӑpitanul. “Acum hai sӑ ne liniștim puțin.”
“Haideți, copii, e timpul sӑ ȋncepem repriza a doua”, striga arbitrul. Elvis parcӑ prinse mai mult curaj dupӑ ce echipa lui ȋncercӑ sӑ ȋi explice cӑ ori de câștigӑ meciul acesta ori de nu, pentru ei Elvis tot portar de valoare va rӑmâne.
Echipa adversӑ ȋncepe jocul și ȋn câteva secunde ajunge la poarta lui Elvis. Publicul știa ce urmeazӑ… un gol frumoș și de umilințӑ, numai cӑ de data aceasta Elvis sӑri pe minge ca un adevӑrat portar. Tribuna se ridicӑ ȋn picioare și ȋncepu sӑ strige de bucurie… “Așa, Elvis! Vei reuși! Ești cel mai bun portar!”
Sângele parcӑ i se urcӑ lui Elvis ȋn cap și adrenalina ȋi crescuse. “Urmӑtoarea minge care ajunge la mine o mӑnânc”, zise Elvis “nu voi mai lua gol și le arӑt eu ӑstora cine e câștigӑtorul.”
“5 la 5”, anunțӑ arbitrul. Elvis parcӑ era ȋn prizӑ. Sӑrea dupӑ mingi și salva cele mai periculoase șuturi ale adversarilor. “Elvis, o sӑ câștigӑm”, zise cӑpitanul echipei. “Ești un fenomen. Nu am mai vӑzut așa ceva pânӑ acum; nu credeam cӑ vom recupera toate golurile”.
Ȋntr-adevӑr, arbitrul anunțӑ sfârșitul meciului, iar scorul era de 10 – 5 pentru echipa lui Elvis. La ieșire, Elvis era purtat pe sus de cӑtre copiii din tribunӑ. “Fӑrӑ tine, Elvis, echipa ta pierdea meciul!” zbierau copiii din tribunӑ. Ȋn urmӑtoarele sezoane ale anului, echipa lui Elvis câștiga meci dupӑ meci, și toate acestea pentru cӑ Elvis ȋnvӑțase un lucru. “Nu te lӑsa niciodatӑ bӑtut ȋn faţa adversarului!”
Am compus aceastӑ micӑ istorioarӑ cu scopul de a relata lupta spiritualӑ pe care un creștin o duce. De multe ori ȋn viațӑ ni se pare cӑ suntem ignorați de restul lumii, chiar și de frații noștri, pentru cӑ nu e exclusӑ nici varianta aceasta.
Cu cât lupta e mai mare, cu atât presiunea e mai puternicӑ. Cei din jur și adversarii care ne vӑd cӑ pierdem mereu lupta ȋncearcӑ sӑ ne umileascӑ prin vorbe și sӑ ne facӑ sӑ renunțӑm.
Cӑpitanul și colegul nostru ȋn astfel de “jocuri” este Isus. El mereu a fost cu noi și când am pierdut lupta și când am câștigat. Continuu ne va susține și ne va ȋncuraja, așa cum a fӑcut și cӑpitanul lui Elvis.
Dacӑ vom avea ȋncredere ȋn spusele Domnului Isus, vom fi mereu câștigӑtori ai jocului.
Cum a ȋnvӑțat și Elvis, ține minte și tu aceste lucruri: “Nu te lӑsa niciodatӑ bӑtut ȋn faţa adversarului!”