„Îmi ridic ochii spre munţi…
De unde îmi va veni ajutorul?
Ajutorul îmi vine de la Domnul care a făcut cerurile şi pământul.” Psalmul 121: 1,2
Fiecare om poartă în spatele său o povară. Unii o au mai grea, alţii mai uşoară, pentru că la fiecare i s-a dat după puterile sale. ( Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu care este credincios nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci împreună cu ispita a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda. 1 Corinteni 10:12 )
Ceea ce oamenii uită adeseori e că ei nu trebuie să ducă singuri acestă povară, pentru că Dumnezeu a luat-o asupra Lui şi încă o mai ia. Unii oameni se încăpăţânează s-o ducă singuri şi să dea vina pe Dumnezeu pentru acea povară, alţii în schimb o duc pe jumătate, iar pe cealaltă jumătate îl lasă pe Dumnezeu să o ducă. Ceea ce nu ştiu ei e că El vrea să aruncăm toată povara noastră asupra Lui, nu doar un sfert sau jumătate. ( Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cuoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Filipeni 4:6 )
„Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plânge şi, vă veţi tângui, iar lumea se va bucura, vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.” Ioan 16:20
