“Dragostea… acoperӑ totul…” 1 Corinteni 13: 4-7
Când Hannibal (247 ȋ.Hr. – 183 ȋ.Hr., a fost om de stat și general cartaginez, considerat unul dintre cei mai străluciți comandanți militari din istorie și unul dintre cei mai mari dușmani ai Republicii Romane), dupӑ rӑzboaiele punice, a rӑmas numai cu un ochi, a chemat doi pictori și le-a cerut sӑ-I facӑ portretul. Unul dintre ei l-a prezentat din fațӑ, pictând pe Hannibal ca și cum ar avea amândoi ochii. Celӑlalt l-a pictat din profil, cu partea unde era ochiul, ascunzând astfel defectul.
Acest al doilea pictor a dat o lecție mare prin pictura sa. Dacӑ dragostrea este fӑrӑ prefӑcӑtorie nu va face rӑu aproapelui, ci va cӑuta sӑ acopere anumite defecte. Sӑ extindem acest gând cu precӑdere asupra relațiilor familial. Adeseori soțul o vede pe soție vinovatӑ și soția ȋl vede vinovat pe soț. Fiecare vede la celӑlalt numai defecte. Când aceste defecte trec pragul casei, prӑpastia dintre cei doi devine din ce ȋn ce mai mare. A observa numai greșelile la celӑlalt ȋnseamnӑ lipsӑ de sinceritate ȋn fața lui Dumnezeu. Urmӑtoarele cuvinte le putem aplica și ȋn viața de familie: “Așadar, omule, oricine ai fit u, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovӑți; cӑci prin faptul cӑ judeci pe altul, te osândești singur; fiindcӑ tu, care judeci pe altul, faci același lucruri” (Romani 2:1).
Familia poate deveni un colț de rai ȋn mӑsura ȋn care aplicӑm ȋnvӑțӑturile Scripturii: “dragostea acoperӑ totul”.
Sӑmânța Bunӑ, România
