După ce Iustin Martirul L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul său, a ajuns un înfocat apărător al creştinismului. După călătoriile sale în Egipt şi în Asia, unde a vestit tuturor Evanghelia, s-a statornicit în cele din urmă la Roma. Acolo a căutat să intre în legătură cu filozofii, având dorinţa de a le face cunoscut adevărul. Dar unul din aceştia, numit Crescens, mâniat pe faptul că Iustin l-a adus la tăcere în starea de vorbă cu el, l-a pârât că e creştin. Iustin a fost adus în faţa lui Rusticus, prefectul Romei. Acesta, văzându-l pe Iustin îmbrăcat în haina de filozof, l-a întrebat ce învăţătură are. “Am căutat să dobândesc tot felul de cunoştinţe şi am studiat în toate şcolile filozofice¨, a răspuns Iustin; ¨în cele din urmă m-am oprit la singura învăţătură adevărată, aceea a creştinilor, a acestor oameni dispreţuiţi de toţi, despre care se spune că sunt în orbire şi rătăcire.” –“Cum, nenorocitule! Tu urmezi această învăţătură?” a strigat prefectul. –“Da, şi cu multă bucurie, căci ştiu că ea este adevărată.” –“Crezi că vei merge în Cer?” –“Nu cred doar, dar ştiu şi am deplină siguranţă.” Are şi cititorul o credinţă şi o deplină siguranţă cu privire la viitorul său veşnic?
“V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţă veşnică.” 1 Ioan 5.13
©Sămânţa Bună
