AdolescentiEditoriale

Iubită dincolo de moarte!

Pentru prima oară se simtea împăcată cu sine. Era fericită; un sentiment straniu, nemaiîntâlnit, pe care doar şi-l imaginase, dar nu reuşise  să-l trăiască. Isus făcuse totul uşor, la clipeală…ca o deschidere a pumnilor strânşi în care ţinea ce nu avea de drept, ca o abandonare în braţele pline de dragoste a Mântuitorului. Pacea din sufletul ei întrecea orice aşteptare. Acum putea să se bucure cu adevărat de ce o înconjura. Relaţia din care tocmai ieşise de câteva luni, o secatuise de puteri, îi furase tot ce avea mai scump: bucuria şi libertatea de a trăi. Şi asta, pentru că înţelesese greşit conceptul de a-şi trăi tinereţea şi cedase presiunii anturajului…A fost dependentă de un om care i-a dovedit că nu merita dragostea şi fidelitatea ei. Amintirea  îi umbrea  chipul. Despărtirea a fost dureroasă şi ca un magnet uriaş, a atras asupra inimii ei multe frustrări şi resentimente, făcând-o să nu mai găsească nici un scop pentru a trăi. Dar acum, avea pace. Isus i-a redat bucuria şi putea să privească diferit viaţa.  Se merita să trăiască pentru El- Viaţa, ca un bumerang al lui Dumnezeu, El o dă, la El se întoarce.

Stătea întinsă pe canapeaua veche din camera de zi, meditând la binele pe care Dumnezeu i-l făcuse…Nu meritase acea iubire necondiţionată, plină de compasiune. Şi totusi El o găsise vrednică de dragostea Lui. Era mulţumitoare…

Zbârnâitul telefonului o distrase din meditaţia ei. Se ridică greoi şi primul impuls a fost să nu răspundă. Poate era el, cel din cauza căruia suferise enorm. Nu mai vroia să ştie de el, nimic nu-i mai lega. Nu-i mai era datoare.  Acum , era o altă persoană, iertată! Toată durerea ei ca efect al  păcatului ei, o luase asupra Lui. Dacă datora ceva, cuiva, Acela era Isus!

…telefonul suna…

Ridică receptorul ezitând…Era de la Spital…

Un moment rămăsese fără respiraţie. Vestea o paraliză. Gânduri veneau de-a valma şi inima îi bătea ca o nebună…Era o veste despre el. Oricât de mult o rănise… îl iertase, nu-i dorea răul. Nu credea că merita să moară. Şi totuşi, murise. Lacrimile îi curgeau gândindu-se  că a murit fără să cunoască bucuria pe care ea, o experimenta acum, bucuria mântuirii. Murise sărac, fără Dumnezeu… O umbră de tristeţe îi străbătu sufletul gândindu-se la aceia care nu au vrut să se împace cu Dumnezeu, care nu au profitat de şansă când aceasta a apărut în cale …Lăsase pentru ea un bilet de rămas bun.

“…te rog să mă ierţi iubito…ţi-am făcut mult rău.Nu am intenţionat asta, dar am fost aşa de egoist, încât, m-am gândit să-mi fie bine numai mie. Te iubesc… dar nu am ştiut să ţi-o arăt. Şi nici nu m-am străduit să învăţ tot din cauza egoismului. Vroiam totul pentru mine.Ţi-am trădat încrederea şi m-am trădat pe mine însumi.Vreau să ştii că îmi pare rău şi mă doare pentru tot prin ce te-am făcut să treci. Plătesc pentru păcatul meu, dar plătesc cu bucurie, ca o dulce  ispăşire a pedepsei. Şi moartea este o eliberare…Isus m-a iertat! Aş vrea să mă ierţi şi tu, dacă poţi, să mă duc împăcat. Sper, păcatele mele să le plătesc doar eu şi consecinţele lor să nu afecteze pe cei dragi mie, pe tine…Iartă-mă iubito! Iubirea lui Isus trece dincolo de graniţele cerului. Te iubesc dincolo de moarte, aşa cum El m-a iubit pe mine”

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also
Close
Back to top button