În 16 august, în urmă cu 33 de ani, televiziunea şi radioul American şi-au înterupt programele pentru a anunţa: “Elvis Presley a murit la vârsta de 42 de ani”. Maşinile au frânat brusc, şi în întreaga ţară s-au înregistrat multe accidente. Oamenii pe stradă au început să plângă: idolul lor murise.
Dupa o tinereţe caracterizată de sărăcie şi proscriere socială, Elvis Presley a ajuns la reuşită în 1954 în Memphis. A început o cariera ascendentă. Fetele şi femeile plângeau, zbierau isteric şi leşinau când îl vedeau în direct. Discurile sale s-au vândut excelent. Dădea peste tot concerte. Venitul său a crescut uimitor. Elvis s-a căsătorit şi a devenit tată. Avea tot ceea ce lumea numeşte fericire, noroc, dar onoarea la suprasolicitat în mod groaznic. Subjugat de dependenţa de medicamente şi de mania mâncării, Elvis cântărea în anul morţii sale 124 kg. Cea de-a 40-a aniversare a petrecut-o în pat într-o stare de depresie.
Isus Hristos pune întrebarea retorică: ,,Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?’’ Isus oferă o cale pe care se poate ajunge la adevărata fericire, nu prin onoare şi bani, ci prin credinţa în El.
„Şi ce ar folosi unui om să caştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?” (Luca 9.25)
GBV- Romania
