Se povesteste ca un tânar, singur la parinti, urma sa-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masina expusa în vitrina unui magazin auto. Stia ca tatal lui îsi poate permite sa cumpere o astfel de masina, asa ca si-a exprimat dorinta sa o primeasca în dar la absolvire.
Ziua mult asteptata se apropia, însa fara ca tânarul sa poata depista vreun semn ca masina mult visata va intra în posesia sa. O usoara dezamagire începuse sa i se cuibareasca în inima. În seara dinaintea festivitatii de absolvire, tatal si-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetata, rostind emotionat: “Felicitari, fiule!”
Fiul a deschis cutia, sperând ca va gasi în ea cheile masinii. Însa în cutie se afla o biblie scumpa, îmbracata în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe coperta. Dezamagirea i s-a transformat în mânie. – Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie? Trântind Biblia pe biroul tatalui, tânarul a iesit furios din camera, parasind definitiv casa tatalui sau. Anii au trecut.
Tânarul de odinioara avea de-acum o afacere prospera si o familie frumoasa. Într-un târziu, si-a dat seama ca vremea nu sta în loc si a hotarât sa-si viziteze tatal, pe care nu-l mai vazuse din ajunul absolvirii facultatii.
Însa înainte ca sa poata pleca la drum, o telegrama fulger îl anunta ca tatal lui a decedat si ca toata averea i-a ramas lui, ca singur mostenitor. Ajuns din nou acasa dupa ani de zile, inima i-a fost coplesita de tristete si regrete. A intrat în biroul tatalui sau. La un capatul mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii – în aceeasi pozitie în care o lasase el înainte de a parasi casa parinteasca. Cu ochii împaienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început sa citeasca în ea.
La un moment dat, întorcând înca o fila, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat sa ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urma sa primeasca masina mult visata. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj. De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântarile lui Dumnezeu, doar pentru ca nu sunt “împachetate” cum ne-am asteptat ?
_________________________
© 2007-2011 Articole Crestine
