Unul dintre cei mai bogaţi oameni s-a tot gândit ce să-I dea ficei sale ca moştenire. El a început prin a se gândi la bunuri material şi a parcurs lista de sus până jos, dar le-a respinspe toate ca nefiind suficient de sigure. În cele din urmă, omul s-a oprit la credinţă, ca singura moştenire sigură, pe care ar putea să o lase fiicei lui.
Iată o concluzie interesantă, mai ales ca El nu era un om credincios! Dar s-a ivit o dificultate: fiica nu putea primi credinţa ca moştenire. Pentru ca, credinţa să devină cu adevărat a ei, fiica trebuia să- şi-o aleagă ea însăşi.
Da, credinţa nu se moşteneşte de la părinţi! Credinţa nu este un vis omenesc sau o iluzie, ci o realitate. Credinţa este lucrerea lui Dumnezeu pentru noi. Ea ne transferă în “lumea” divină. Credinţa ne face o făptură nouă, ne recreează sufletul, curajul, înţelegerea şi toate celelalte feţe ale personalităţii noastre. Credinţa este unica posibilitate de primire a mântuirii effectuate la cruce de Isus Hristos. “Şi fără credinţa este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută”. ( Evrei 11:6 )
“Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” Romani 10:17
