Articole

Armata care-şi omoară răniţii

Multă lume spune că cel mai frumos găseşte la ”pocăiţi” unitatea.  Le place că simţim unii cu alţii, că ţinem unii la alţii. E adevărat, aşa ar trebui să fie. Dar…de o perioadă de timp, am tot discutat cu diferite persoane.  Am discutat mult şi aprins. Prin discuţia noastră, s-a auzit fraza: ”Pocăiţii sunt singura armată care-şi omoară răniţii”. Pentru moment, am rămas mută. Am reflectat şi…am realizat că e adevărat.

Am uitat să mai ridicăm cu dragoste pe cel ce cade. În loc să-l copleşim cu iubire şi cu o căldură frăţească, îl îndepărtăm cât mai mult de biserică, de noi şi de mediul în care ar trebui să rămână.  Spunem că nu avem nevoie de aşa ceva în biserică, nu ne trebuie exemple negative şi să scoatem răul din mijlocul nostru. Da, răul trebuie scos, nu şi persoana! Inconştient, îl împingem spre o cădere tot mai adâncă. Neacceptându-l într-un mediu sănătos şi creştin, îl determinăm să alerge spre mediul care acceptă pe oricine: păcatul şi lumea.

Mă doare să spun lucrurile astea. Sună dur. Sună foarte dureros. Dar trebuie să ne deschidem ochii. Trebuie să privim cu ochii Duhului Sfânt şi să încercăm să ne reparăm greşelile. Trebuie să încetăm să mai scoatem săbiile când cineva a rămas în urmă rănit şi plin de sânge, şi să învăţăm să scoatem pansamentul vindecător. Dacă tu ai rămas în picioare şi nu ai căzut, nu e pentru că eşti mai pocăit, ci pentru că Harul Lui e mare! Niciodată nu poţi şti dacă nu tu eşti următorul rănit, atunci, cum ai vrea să fii tratat? Ai vrea să ţi se pună sare pe rană sau să fii şters cu untdelemn?

De Alina Ilioi, Echipa StiriCrestine.Ro

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

2 Comments

  1. Parerea mea este ca nu cei din biserica au intotdeauna o problema in ceea ce priveste atitudinea… in acest caz un frate poate cadea sau nu in functie de parerea care o are despre el insusi . cand avem o problema in loc sa ne uitam la altii cum se comporta fata de noi ar trebui mai bine sa ne analizam si sa ne gandim dc oare exista acea problema in viata noastra ??? nu cei din jur sunt vinovati de decizile noastre. …. ne uitam prea mult in jurul nostru si uitam ca singurul ajutor de care avem nevoie cu adevarat este din partea DOMNULUI. daca un frate nu ne intelege inseamna ca nu se poate pune in locul nostru pentru ca nu a trecut prin asa cv . La credinciosi nu mai este vorba de rea vointa … SINGURUL care ne poate intelege cu adevarat e IISUS asa ca nu cred ca ar trebui sa ne simtim vinovati de caderea cuiva. … decat in cazul in care nu l am sustinut dinadins. ……….

  2. Hmmm pe masura ce trece timpul si suntem tot mai aproape de sfarsitul acestei lumii parca toate se racesc, inclusiv dragostea fata de semeni nostri. Din pacate lucrul acesta e tot mai frecvent, si in loc de mangaiere si cuvinte de intarire sufleteasca ne-am facut obiceiul sa acuzam si sa aratam cu degetul spre cei ce cad. Domnul sa ne deschida ochii si sa ne de-a pricepere sa stim cum sa ridicam pe cel cazut si sa nu ne mandrim in noi. Si fie ca suferinta aproapelui nostru sa fie ca suferinta noastra! Domnul sa ne ajute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button