Se povestește că un băiețel era în îngrijirea unei fete de casă. Când acesta a văzut o vază frumoasă expusă în vitrina din cameră, a cerut-o. Mama, care se afla alături, auzind gălăgia, a intrat în cameră să vadă care este problema. Luând copilul în brațe, i-a spus: „CE DOREȘTI, DRAGUL MAMEI?” Copilul a arătat spre vaza din vitrină și mama i-a dat-o. Dar acest lucru nu l-a satisfăcut și curând a început să plângă din nou.
„CE MAI DOREȘTE ACUM SCUMPUL MEU BĂIEȚEL?” a întrebat mama. „VREAU-VREAU!” a spus băiețelul printre sughițuri, „VREAU TOT CE NU AM VOIE SĂ AM!” Dorința lucrurilor de dincolo de posibilitățile noastre nu este numai a copiilor rău crescuți. Ea reflectă o tendință a noastră, a tuturor, ce-și are originea la începuturile istoriei umane. Fructele pomului cunoașterii binelui și răului au fost interzise și este posibil că tocmai faptul acesta i-a intensificat atracția.
Când, în calitate de creștini, încercăm să trăim în acord cu principiile biblice, ne dăm seama că multe dintre practicile și atitudinile obișnuite ale societății de azi trebuie respinse. Dar tocmai acest lucru alimentează flacăra dorințelor. Iată de ce este important să cunoaștem voia lui Dumnezeu, să identificăm momeala diavolului și să ne împotrivim ispitei. Așa că „întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei lui. Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept uneltirilor diavolului”(Efeseni 6:10, 11).
