În timpul Revoluției Franceze din aprilie 1848, trei englezi care vizitau Parisul au fost martori ai momentului când a fost atacat palatul regal, iar regele Filip Luis a fost înlăturat de la tron. Unul dintre acești excursioniști a păstrat un jurnal de călătorie, în care a descris asaltul revoluționarilor asupra palatului regal. Acesta a scris: Un vehicul blindat a spart ușa de la intrare, dărâmând și clădirile din jur. În același fel au căzut și multe alte clădiri din incinta curții regale. Doar în câteva minute vehiculul folosit de revoluționari a ajuns în fața capelei. A trecut prin ușa acesteia și, deodată, revoluționarii s-au trezit în fața unui mare tablou așezat pe peretele din spatele altarului, ce-L reprezenta pe Domnul Isus răstignit. În acele momente, cineva a strigat: „Opriți-vă!” Revoluționarii ce au fost cuprinși de furie până atunci au făcut o mare liniște, s-au descoperit și și-au plecat capul în închinare. Mulți dintre ei au îngenuncheat. După acele momente de înaltă reverență, tabloul a fost luat de pe perete și mutat în clădirea unei biserici învecinate, în cea mai perfectă stare de liniște și respect. În acele momente din toiul revolutței, parcă totul a amuțit. Se putea auzi chiar și zgomotul provocat de căderea unei frunze! Impresionat de acest eveniment, excursionistul a scris: „Este ceva mai măreț decât o revoluție pământească!” Avea perfectă dreptate, pentru că în fața jertfei Domnului Isus trebuie să se oprească orice ființă umană pentru a trăi o revoluție spirituală!
