Ai mai trecut prin furtunile vieții, dar niciuna nu seamănă cu alta, iar ca și aceasta nu ai mai întâlnit. Orice furtună începe fără multă pregătire și te ia prin surprindere, până ce te vezi învăluit de șuvoaie de ape. Știi că ai o ancoră puternică, în ciuda apelor adânci care vor să te acopere. Te ții strâns de ea și aștepți…oare va trece furtuna? Cât timp va trebui să reziști presiunii?
Dacă te afli într-o furtună a vieții tale de credință, atunci ia aminte: ceea ce ai de făcut este să te prinzi puternic de nădejdea aceasta “pe care o avem ca o ancoră a sufletului, o nădejde tare și neclintită” (Evrei 6:19). În acest fel, oricât de puternic te-ar lovi încercările, vei rămâne pe Stânca cea tare.
“Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!” (Psalmul 18:2)
Ce ai de făcut când treci prin furtună? Să rămâi tare, ancorat în Dumnezeu. Să te încrezi puternic în El, Care cunoaște ceasul încercării, durata și momentul în care se va sfârși. Nu poți știi cum se va termina, care vor fi pierderile, dar de un lucru poți fi sigur: El nu te va părăsi. Este acolo cu tine și atunci când îți este greu, și când crezi că nu mai ai pe nimeni, și când soluțiile din punct de vedere omenesc s-au epuizat. Și nu va permite să porți o povară mai grea decât o poți duce acum. Cu încrederea aceasta puternică vei ajunge biruitor la liman.
“Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El și El va lucra!” (Psalmul 37:5)
“Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”(Isaia 26:4)
