În Apocalipsa 3:14-22, Isus se adresează bisericii din Laodiceea, o comunitate care credea că are tot ce-i trebuie. Din punct de vedere aparent, se mândreau cu programele și activitățile lor, dar Dumnezeu le spune că de fapt sunt săraci, orbi și goi. Este o lecție dură și necesară pentru bisericile de azi, care, în mijlocul abundenței de programe și activități, riscă să ignore esența credinței: Hristos însuși. Să explorăm trei moduri în care Hristos poate fi în afara bisericii tale.
- Hristos poate fi în afara predicii
Sunt biserici în care predicile au devenit spectacole oratorice, iar predicatorii sunt atât de preocupați să fie relevanți și atrăgători încât uită esențialul: predicarea lui Hristos. Există riscul ca, în încercarea de a impresiona sau de a aborda subiecte de actualitate, să se omită lucruri fundamentale, cum este moartea și învierea lui Isus, mântuirea și harul. Pavel spune în 1 Corinteni 2:2: „Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit.” Predica fără Hristos este goală de puterea care transformă vieți. De aceea, fiecare mesaj din biserică trebuie să-L aibă central pe Hristos, să proclame Evanghelia Sa și să îndrume oamenii spre o relație autentică cu El.
- Hristos poate fi în afara misiunii bisericii
Îndemnul din Matei 28:19-20, cunoscut sub numele de Marea Trimitere, ne poruncește „să facem ucenici din toate neamurile.” Misiunea bisericii este extinderea Împărăției lui Dumnezeu prin proclamarea Evangheliei, însă există pericolul ca unele biserici să se concentreze pe obiectivele lor organizaționale și să piardă din vedere adevărata misiune. Facilități moderne, activități captivante și o structură bine pusă la punct nu pot suplini absența lui Hristos ca centru al misiunii. Atunci când bisericile devin mai preocupate de propria creștere numerică sau de influența socială, ele pot ajunge să neglijeze chemarea de a răspândi mesajul lui Hristos și de a îndruma oamenii să devină adevărați ucenici.
- Hristos poate fi în afara părtășiei bisericii
Relațiile sunt esențiale în viața comunității creștine. Din păcate, în unele biserici, părtășia se poate reduce la simple interacțiuni sociale, fără a include momentele de împărtășire spirituală care zidesc trupul lui Hristos. Cei din biserică sunt chemați să se „îndemne unii pe alții” (Evrei 10:24-25), având conversații care fac referire la cine este Hristos și la ce înseamnă a trăi o viață centrată în Hristos. Când discuțiile devin pur și simplu laice, fără un fundament biblic, părtășia își pierde cu adevărat sensul spiritual.
Finalmente…
În Apocalipsa 3:20, Isus spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.” Hristos dorește să fie parte din bisericile noastre, dar trebuie să ne asigurăm că nu-l lăsăm pe dinafară, indiferent cât de bune par programele și activitățile noastre.
Să ne examinăm predicile pentru a ne asigura că Îl proclamăm pe Hristos: puterea Lui, compasiunea Lui, și adevărata Sa semnificație pentru mântuirea noastră. Să re-evaluăm misiunea noastră pentru a ne asigura că este cu adevărat a Lui, și nu proprie ambițiilor noastre. Să trăim părtășia avându-L pe Hristos ca pivot al întâlnirilor noastre, permițând dragostei Sale să ne unească într-o comunitate puternică și iubitoare.
Numai prin implicarea conștientă și devotament ne putem asigura că Hristos nu este lăsat pe dinafară ci este binevenit și la înălțimea centrală în tot ceea ce facem ca biserică. Într-o lume care se concentrează adesea pe ce este exterior, să nu uităm niciodată cine este cu adevărat centrul credinței noastre și să continuăm a-L urma cu loialitate și iubire.
