Vremea apostaziei din timpul lui Ieroboam a cuprins întâi două treimi din evreii de atunci. Neascultarea de Dumnezeu și nesupunerea au dus la depărtarea poporului lui Dumnezeu de casa Lui, de jertfele ce trebuiau aduse neîncetat înaintea Sa.
Fondul pe care se clădește apostazia din vremea lui Ieroboam este bazat pe gânduri omenești ce nu proveneau dintr-o inimă aleasă, dintr-o inimă sinceră. Atunci când Dumnzeu nu este totul pentru tine, intervin gânduri ale celui rău. Îl vedem și pe Ieroboam în această situație. Avea promisiunile lui Dumnezeu cum că va avea stăpânirea a zece seminții, cu toate acestea a ales sistemul de jertfe nepermise. L-a renegat pe Dumnezeu prin neascultare.
Mulți sunt și în vremea noastră ce au promisiuni, ce au daruri, oameni prin care lucrează Duhul Sfânt, oameni ce își cunoasc chemarea și totuși se îndoiesc în aceste vremuri de atotputernicia lui Dumnezeu.
O greșeală pe care Ieroboam o face este înclusă în sistemul religios pe care îl schimbă. Face viței la Dan și la Betel, lucru neîngăduit de Dumnezeu. Gândirea lui este pur omenească, nu duhovnicească, nu provenea dintr-o inimă ca a lui Dumnezeu. Tu, ca un copil al lui Dumnezeu, te-ai gândit de câte ori ți-ai zidit propriii tăi viței de aur?
Cât de ușor te prinde diavolul prin strălucirea lumii acesteia, bani, frumusețe, stricăciuni. Toate acestea sunt lucruri ce dăunează sufletului nostru. Apostazia provocată de Ieroboam rupe poporul de casa Domnului și de legea Domnului. Se desființează timpul când se citea Legea înaintea întregului popor, un lucru rânduit de Dumnezeu pentru acea vreme, tocmai ca poporul să nu uite de Dumnezeu.
Două mari greșeli ce le-a făcut Ieroboam se desprind din capitolul 11: 27, 28: ”Iată cu ce prilej a ridicat el mâna împotriva împăratului. Solomon zidea Milo şi închidea spărturile cetăţii tatălui său, David. Ieroboam era tare şi viteaz, şi Solomon, văzând pe tânărul acesta la lucru, i-a dat privegherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif.”
În Egipt se pare că a fost influențat de religia de acolo, lucruri ce l-au determinat la astfel de acțiuni la întoarcerea lui în Israel. Un îndemn ce îl las celor ce vor să rămână smeriți și în totul ai Domnului: nu te lăuda cu viitorul tău pe seama trecutului tău, dacă prezentul nu e bun.
Printr-un singur apostat a fost pedepsit tot poporul. Așa a fost atunci, așa este și acum. Neascultarea unora din poporul Domnului poate aduce o vreme de strâmtorare pentru noi toți. Poporul lui Dumnezeu nu s-a mai ridicat niciodată din aceea apostazie pentru aproape 200 de ani, în timpul Regatului de Nord.
Într-o astfel de vreme, dragul meu, vreau să te încurajez spunându-ți că poți rezista și tu apostaziei. În vremea aceea au rezistat preoții, leviții, cei puțini →”Preoţii şi leviţii care se aflau în tot Israelul şi-au părăsit locuinţele şi s-au dus la el, căci leviţii şi-au părăsit ţinuturile şi moşiile şi au venit în Iuda şi la Ierusalim, pentru că Ieroboam şi fiii săi i-au împiedicat să-şi împlinească slujbele ca preoţi ai Domnului”.
Oamenii ce au vrut să rămână credincioși nu s-au întinat. Așa se păstrează credința într-o vreme ca aceasta.
Dumnezeu evindențiază pe cei ce sunt credincioși → Dar preoţii, leviţii, fiii lui Ţadoc, care au păzit slujba Locaşului Meu celui Sfânt, când se rătăceau copiii lui Israel de la Mine, aceia se vor apropia de Mine să-Mi slujească şi vor sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime şi sânge, zice Domnul, Dumnezeu. Ei vor intra în Locaşul Meu cel Sfânt, se vor apropia de masa Mea ca să-Mi slujească şi vor fi în slujba Mea.
Într-o astfel de vreme, eu și tu se poate să fim nevoiți să facem mutări pentru a putea sluji din toată inima Domnului. Apostazia lui Ieroboam a fost influențată de religiile din jur. Tu slujește-I lui Dumnezeu din toată inima. Fii al Domnului și la bine, și la greu, căci Dumnezeu știe să răsplătească pe credincioșii Săi.
Adevărații credincioși nu negociază!
Domnul Isus îi întreba pe cei din vremea lui: ”Oare puțini sunt cei ce sunt pe calea mânturii?” Doar cei ce se anevoiesc. Biserica lui Dumnezeu se zidește în continuare cu cine vrea să fie credincios.
Unul dintre marii apostatici ai secolului al IV-lea a fost Constantin cel Mare, una dintre primele apostazii mari ale Bisericii. Printre ereziile introduse se numără Primatul Papal, botezul copiilor mici, au fost puși în slujbe oameni fără nicio spiritualitate, erezii ce se propagă până în zilele noastre. Finalul secolului al Xx-lea aduce schimbări în ceea ce privește cântarea, rugăciunea, predica, lucruri nuanțate astfel încât să placă urechii oamenilor.
Astfel, vedem doua curente: o pocăință sinceră, cu conținut, sau alții ce adoptă un alt stil de viață. Apostazia e la fel de prezentă ca diavolul. Primul apostat: Cain.
În final, un îndemn și un gând. Oamenii ce nu râmân credincioși, chiar cu promisiuni și făgăduințe din partea lui Dumnezeu, se pot pierde. În sămânța lui Abel a fost o rămășiță ce a rămas credincioasă Domnului.
Vor fi oameni ce vor păzi până la venirea Domnului credința. Fii și tu printre ei. ”Aici este răbdarea sfinţilor – a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus” – Apocalipsa 14:12.
Trimis de Flavius Borzan, pentru TotalSchimbat.ro