Când în Ierusalim intrase Domnul Isus Hristos călare
Pe-un măgăruș, întâmpinat de mulți copii cu osanale,
Templul l-a curățit de vânzători necredincioși,
Iar preoții și cărturarii scrâșneau din dinți de mânioși.
La cărturari și farisei le-a mustrat dur fățărnicia,
Căci se purtau cu interese și-și ascundeau abil mândria.
Pe ucenici de tot ce-avea să I se-ntâmple i-a înștiințat,
Și după ce-au cinat cu toții, în Ghetsimani, El S-a rugat.
Când Iuda a venit decis să-şi trădeze Învățătorul,
Cei ce îl însoțeau armați au pus mâna pe Domnul.
Atunci toți ucenicii Săi L-au părăsit îndată,
Doar Petru, de departe stând, Îl urmărea să-L vadă.
De teamă, de trei ori s-a lepădat că nu-L știe pe Domnul,
După Cuvântul dinainte spus de blând Mântuitorul.
Deşi Iuda s-a căit târziu, zadarnic ca să scape,
S-a spânzurat cum era scris, fiind sortit la moarte.
La preotul Caiafa dus, a fost Isus, apoi și la Pilat
Care voia să-L slobozească, pledând nevinovat,
Dar, ascultând glasul mulțimii, L-a dat să fie răstignit,
Bătut, scuipat și dezbrăcat, pe cruce țintuit.
Între tâlhari L-au pus pe cruce și Îl batjocoreau,
Iar ce fusese scris de veacuri, fără a şti, ei împlineau.
Prin sângele cel scurs pe cruce, prin jertfa de la Golgota,
S-a dat pe Sine Domnul vieții, purtând povara mea și-a ta.
Dar la trei zile după moarte, Domnul Hristos, cum a prezis,
A înviat! Şi S-arătat la ucenici, cum le-a promis.
Iar ei, martori fiind, au răspândit la toți vestea cea bună
Prin care suntem mântuiți, scăpați de orice vină.
Credința în Isus Hristos, Cel care-a murit și a-nviat
Pentru ca noi să fim salvați, cu Dumnezeu ne-a împăcat.
Iar astăzi, liberi de păcate, o viață nouă să trăim,
Și Celui ce merită slava neîncetat să-I mulțumim.
Simona Mihăescu
